făioară sf [At: TEODORESCU, P. P. 670 / P: fă-i-oa~ / Pl: ? / E: făină + -ioară] 1-2 (Rar; șhp) Făină (1) (de calitate bună).

FĂIOÁRĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui făină. Pînă-n ziuă se scula Și hambare scutura, Și coșare mătura, Făioară c-aduna, D-o azmioară că-i făcea. TEODORESCU, P. P. 670. – Pronunțat: fă-i-oa-.

FĂIOÁRĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui făină. [Pr. și: fă-i-oa-]

făioáră s.f. (înv.) făină.