făinar [At: POLIZU / P: fă-i~ / V: fări~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: făină + -ar 1 sm Negustor de faină. 2 sm (Spc) Căruțaș care transportă făină. 3 sn Hambar pentru faină. 4 sn (Îf fărinar) Pod de lemn din jurul pietrei morii. 5 sn (Rar) Plăcintă.

făinare sf [At: DEX / P: fă-i~ / Pl: ~nări / E: făina] 1 (Rar) Presărare cu faină. 2 (Rar; irn) Pudrare. 3 Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, caracterizată prin apariția, pe suprafața zonelor afectate, a unui strat făinos de culoare alb-cenușie.

FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [Pr.: fă-i-] – Din făină.

FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [Pr.: fă-i-] – Din făină.

FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor produsă de unele ciuperci parazite, caracterizată prin culoarea albicioasă a părților bolnave, care par pudrate cu făină.

făináre (fă-i-) s. f., g.-d. art. făinắrii

făináre s. f. (sil. fă-i-), g.-d. art. făinării

FĂINÁRE s. (FITOP.) oidium. (~ viței de vie.)

FĂINÁRE f. Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, care se manifestă prin depuneri făinoase sub formă de pete brune-cenușii pe lăstarii și frunzele atacate. [Sil. fă-i-] /făină + suf. ~are

făinár1, făináre, s.n. (înv.) ladă, hambar de păstrat făina.

FĂINARE s. (FITOPATOLOGIE) oidium. (~ viței de vie.)