Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1094383:
făgăduire sf [At: CORESI, E. 25/26 / Pl: ~ri / E: făgădui] 1 (Trs; înv) Găzduire. 2 (Trs; înv) Ascultare a rugăciunii cuiva de către divinitate. 3 (Înv) Acceptare a legitimității unei dorințe sau cereri, însoțită de promisiunea îndeplinirii acesteia. 4 Promitere. 5 vr (Înv) Declarare sub jurământ. 6 (Înv) Afirmare a unei promisiuni solemne (către divinitate). 7 (Înv) Devotare.
Făgăduire dex online | sinonim
Făgăduire definitie
