făgădaș sn [At: (a. 1780) CATASTIH, ap. IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~e, miri/ E: mg fogadás] (Trs; înv) 1 Promisiune. 2 Jurământ.

FĂGĂDÁȘ, făgădașuri, s. n. (Maghiarism în Transilv.) Promisiune, făgăduială; (concretizat) lucru făgăduit. Am venit să-mi dai făgădașul. RETEGANUL, P. I 32.

FĂGĂDÁȘ, făgădașuri, s. n. (Maghiarism) Promisiune, făgăduială; (concr.) lucru făgăduit. – Magh. fogadás.

FĂGĂDÁȘ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.

făgădaș s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÎNT. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINȚĂ. LEGĂMÎNT. PROMISIUNE. VORBĂ.

făgădáș, făgădașuri, (făgadă), s.n. – (reg.) Promisiune, angajament, obligație: „Făgădașu-i datorie / La omu’ de omenie” (Lenghel,1979: 214). – Din magh. fogadás (DLRM, MDA).

făgădáș, -uri, s.n. – Promisiune, angajament, obligație: „Făgădașu-i datorie / La omu’ de omenie” (Lenghel 1979: 214). – Din făgădi + -aș.