FÁCE, fac,
vb. III.
A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♦ A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. Își face pantofi.
2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. Face o casă. Face fânul stoguri.
3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare.
4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică.
5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere.
6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere.
7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Își face bagajele. ◊
Expr. A face focul = a ațâța, a aprinde focul. ♦ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.).
II. 1. (Despre femei) A naște. ◊
Expr. (
Pop. și
fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ♦ (Despre soți) A procrea. ♦ (Despre mamifere) A făta. ♦ (Despre păsări) A oua.
2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc.
3. (despre ființe și plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ♦ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină.
4. (În
expr.) A face ochi =
a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere);
b) (
fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor.
III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit...
2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare.
3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec.
4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist.
IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. L-a făcut om. ◊
Expr. A face (sau,
refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca.
2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur. ◊
Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântece (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau,
refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici.
3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar. ◊
Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou și cu oțet
v. oțet.
V. 1. A săvârși, a făptui, a comite. A făcut o eroare. ◊
Expr. Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) =
a) a nu avea o ocupație;
b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro;
c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (Exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? N-am făcut nimic =
a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic;
b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) =
a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...;
b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! (
Refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! Fii fără grijă!
2. A provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcătură ◊
Expr. Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță! A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile.
3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria. ◊
Expr. A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). ♦ A juca (un meci).
4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. Face medicina.
5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înțeles. ◊
Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul =
a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi);
b) a atrage, a îmbia.
6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. A făcut 2 kilometri.
7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el și-a făcut veacul.
B. Intranz. I. 1. A proceda; a acționa; a se comporta. Fă cum știi. ♦
Refl. (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum?
2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău).
3. (În superstiții, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie.
4. (
Pop.; în superstiții) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală.
II. 1. A valora, a prețui; a costa. Cât fac pantofii?
2. (La
pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face!
3. (
Fam.; în
expr.) Nu face pentru... =
a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...;
b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu...
III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...); a o coti (spre...). Am făcut la dreapta. ♦
Refl. (
Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace!
2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el.
C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ◊
Expr. A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ♦
Impers. (
Pop.) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). Se făcea că vede un palat.
2. (despre drumuri, văi etc.) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă.
3. (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ♦ A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă.
4. (
Pop.) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el? ◊
Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...?
II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare. ◊
Loc. vb. A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineți. A se face roșu = a se înroși, a se îmbujora. ◊
Expr. A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpânire cu forța sau fără a-i aparține. A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. ♦ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oșteni. ♦ A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ♦
Intranz. A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. ♦ (Determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.) A redeveni. S-a făcut din nou om.
2. A se preface, a simula. Se face că pleacă. ♦
Intranz. A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... Face pe nevinovata. –
Lat. facere.