13 definiții pentru fâșăială
fâșâială sf [At: POLIZU / V: ~șăi~ / Pl: ~eli / E: fâșâi + -eală] 1-2 Fâșâit (1-2). FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli,
s. f. Fâșâire; fâșâit. [
Pr.: -șâ-ia-. –
Var.:
fâșăiálă s. f.] –
Fâșâi +
suf. -eală.
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli,
s. f. Fâșâire; fâșâit. [
Pr.: -șâ-ia-. –
Var.:
fâșăiálă s. f.] –
Fâșâi +
suf. -eală.
FÎȘĂIÁLĂ s. f. v. fîșîială. FÎȘÎIÁLĂ, fîșîieli,
s. f. Fîșîire. (Atestat în forma fîșăială) Era ceva nespus de duios în fîșăiala frunzelor de plop de curînd căzute. SLAVICI, O. II 54. – Variantă:
fîșăiálă s. f. fâșâiálă s. f.,
g.-d. art. fâșâiélii;
pl. fâșâiéli
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli fîșîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fîșîi.
FÎȘÎIALĂ s. fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.) Fâșăială dex online | sinonim
Fâșăială definitie
Intrare: fâșâială
fâșâială substantiv feminin