Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru fâșăială

fâșăia sf vz fâșâială
fâșâia sf [At: POLIZU / V: ~șăi~ / Pl: ~eli / E: fâșâi + -eală] 1-2 Fâșâit (1-2).
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.
FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli, s. f. Fâșâire; fâșâit. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: fâșăiálă s. f.] – Fâșâi + suf. -eală.
FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială.
FÂȘÂIÁLĂ, fâșâieli, s. f. Fâșâire; fâșâit. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: fâșăiálă s. f.] – Fâșâi + suf. -eală.
FÎȘĂIÁLĂ s. f. v. fîșîială.
FÎȘÎIÁLĂ, fîșîieli, s. f. Fîșîire. (Atestat în forma fîșăială) Era ceva nespus de duios în fîșăiala frunzelor de plop de curînd căzute. SLAVICI, O. II 54. – Variantă: fîșăiálă s. f.
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli
fâșâiálă s. f., g.-d. art. fâșâiélii; pl. fâșâiéli
FÂȘÂIÁLĂ s. v. fâșâit.
fîșîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fîșîi.
FÎȘÎIA s. fîșîire, fîșîit, fîșîitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ ziarului.)

Fâșăială dex online | sinonim

Fâșăială definitie

Intrare: fâșâială
fâșâială substantiv feminin
fâșăială
Intrare: fâșăială
fâșăială