fâșietură sf vz fâșâitură

FÎȘIETÚRĂ s. f. v. fîșîitură.

FÎȘÎITÚRĂ, fîșîituri, s. f. Fîșîit. Prin iarbă... se auzeau fîșîituri ușoare. SANDU-ALDEA, U. P. 192. – Variante: fîșietúră (DUNĂREANU, CH. 238), fîșiitúră (CARAGIALE, S. 138, ISPIRESCU, U. 113) s. f.