fântânioară sf [At: CONTEMPORANUL III, 656 / P: ~nioa-ră / V: ~tâi~ / Pl: ~re / E: fântână + -ioară] 1-4 (Șhp) Fântâniță (1-4).

FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.

FÂNTÂNIOÁRĂ, fântânioare, s. f. (Rar) Fântâniță. [Var.: fântâioáră s. f.] – Fântână + suf. -ioară.

FÂNTÂIOÁRĂ s. f. v. fântânioară.

FÂNTÂNIOÁRĂ, fântânioare, s. f. (Rar) Fântâniță. [Var.: fântâioáră s. f.] – Fântână + suf. -ioară.

FÎNTÎIOÁRĂ s. f. v. fîntînioară.

FÎNTÎNIOÁRĂ, fintînioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fîntînă. Colo jos la fîntînioară Trage-un voinicel să moară. HODOȘ, P. P. 77. – Pronunțat: -nioa-. - Variantă: fîntîioáră (ȘEZ. III 105) s. f.

fântânioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre

fântânioáră s. f. (sil. -nioa-), g.-d. art. fântânioárei; pl. fântânioáre

FÂNTÂNIOÁRĂ s. v. fântâniță.

FÎNTÎNIOARĂ s. fîntînea, fîntîniță.