fúște m., pl. fuștĭ (lat. fústis, băț, cĭomag; it. fusto, cotor, fr. fût, condac, patu puștiĭ. V. fuștel, prefuste, afet). Vechĭ. Cĭomag. Suliță. – Și fușt, n., pl. furĭ. – Și azĭ în Rț. fuște, m., fuștel (la ceapă și la războĭu de țesut).