FUȘEREÁLĂ, fușereli, s. f. (Fam.) Faptul de a fușeri. – Fușeri + suf. -eală.

FUȘEREÁLĂ, fușereli, s. f. (Fam.) Faptul de a fușeri. – Fușeri + suf. -eală.

fușereálă s. f. (fam.) Rasoleală ◊ „Nu ține cu fușereala și aproximațiile.” R.lit. 410 XI 92 p. 7 (din fușeri + -eală; DEX-S)

fușereală, fușereli s. f. (peior.) lucru de mântuială, lucru prost făcut