fuziune definitie

13 definiții pentru fuziune

FUZIÚNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură. 2. Reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții. 3. Contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatură de topire. 5. Reacție nucleară de sinteză a unui nucleu greu, mai stabil, din două nuclee ușoare, însoțită de degajarea unei energii egală cu diferența dintre energia de legătură a nucleului rezultat și cea a nucleelor ușoare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.
FUZIÚNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură. 2. Reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții. 3. Contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatură de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.
FUZIÚNE, fuziuni, s. f. 1. Reunire într-o singură unitate omogenă a unor organizații asemănătoare, grupări, instituții etc.; contopire. Partidul Muncitoresc Romîn nu a fost creat în urma unui compromis sau a unei fuziuni neprincipiale, ci în urma luptei, în urma victoriei Partidului Comunist Romîn. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 160, 5/2. 2. Topirea unui corp la o temperatură mai înaltă decît temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatura de topire. – Pronunțat: -zi-u-.
fuziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. fuziúnii; pl. fuziúni
fuziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. fuziúnii; pl. fuziúni
FUZIÚNE s. 1. v. fuzionare. 2. v. topire.
FUZIÚNE s.f. 1. Unire într-o singură unitate a unor organizații, grupări etc.; contopire. ♦ Fuziune nucleară = reacție nucleară constând în combinarea a două nuclee atomice ușoare pentru a forma unele mai grele. 2. (Fiz.) Topire. ◊ Punct de fuziune = temperatură de topire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. fusion, it. fusione, lat. fusio].
FUZIÚNE s. f. 1. unire într-o singură unitate a mai multor partide, organizații, grupări, state etc. 2. reacție nucleară de contopire a două nuclee ușoare pentru a forma un nucleu mai greu. ◊ îmbinare, reunire între mai multe elemente. ◊ (biol.) unire a gameților etc. 3. (chim.) topire. (< fr. fusion, lat. fusio)
FUZIÚNE ~i f. 1) (despre organizații, instituții, societăți etc.) Unire într-un singur tot; contopire. 2) fiz. Unificare prin trecere la starea lichidă sub acțiunea căldurii. ◊ Punct de ~ temperatură de topire a unui corp solid. ~ nucleară reacție nucleară, prin care două nuclee atomice ușoare se unesc, formând unul mai greu. [Art. fuziunea; G.-D. fuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. fusion, lat. fusio, ~onis
fuziune f. 1. trecerea unui corp solid la starea lichidă sub acțiunea căldurei; 2. fig. alianță, amestec: fuziune de rase, de sisteme.
*fuziúne f. (lat. fúsio, -ónis, d. fúndere, fusum, a vărsa, a topi. V. con-, di-, e-, in- și pro-fuziune). Topire, prefacerea unuĭ corp solid în lichid pin căldură. Fig. Alianță, amestec: fuziunea partidelor.
FUZIUNE s. 1. contopire, fuzionare, unire. (~ unor partide.) 2. (FIZ.) topire. (Punct de ~.)
FUZIÚNE (< fr., lat.) s. n. 1. Contopire a două sau a mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur, a două sau mai multe organizații într-una singură. 2. (EC.) Formă de comasare a unor societăți comerciale, industriale prin absorbirea de către o firmă a uneia sau a mai multe firme, aceasta preluând în totalitate profiturile sau pierderile și obligațiile contractuale; se mai realizează prin contopirea a două sau mai multe firme din punct de vedere economic, administrativ și juridic. Aceste f. duc la apariția unor noi persoane juridice și reprezintă una dintre cele mai răspândite forme de concentrare a capitalului. 3. (FIZ.) Topire. 4. Reacție nucleară de sinteză a unui nucleu greu, mai stabil, din două nuclee ușoare, însoțită de degajarea unei energii egală cu diferența dintre energia de legătură a nucleului rezultat și cea a nucleelor ușoare. A fost descoperită (1920-1925) prin bombardarea gheții grele (D2O) cu un fascicul de deuteroni accelerați. Învingerea forțelor electrostatice de respingere dintre nuclee este posibilă numai pentru energii cinetice foarte mari, corespunzătoare unor temperaturi de ordinul zecilor și sutelor de milioane de grade, la care substanța se află în stare de plasmă. Energia imensă degajată în cursul f. se redistribuie între particulele plasmei, astfel încât reacția se autoîntreține. De aceea f. mai poartă și numele de reacție termonucleară. Reacțiile de f. în lanț constituie sursa energiei solare și altor stele. În cadrul cercetărilor moderne de fizică nucleară, realizarea reacțiilor termonucleare controlate va pune la dispoziția omului o sursă inepuizabilă de energie. V. și stelarator, tokamak.

fuziune dex

Intrare: fuziune
fuziune substantiv feminin
  • silabisire: -zi-u-