fúte [At: (a. 1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~tá / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop.) 1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam.) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam.) a freca (22). 4 vt (Fam.) A certa. 5 vt (Fam.) A înșela. 6 vt (Fam.; șîe a fute la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Și îae) A plictisi. 8 vt (Fam.; îe) A(-și) fute timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A fute una (sau o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam.; îe) A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam.; șfg) A învinge. 12 vt (Fam.; gmț) A face. 13 vt (Fam.; gmț; șîe a fute treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam.) A distruge. 15 vt (Îc) fute-vânt Om de nimic. 16 sf (Orn; îac) Codobatură (Motacilla alba).

fúte, prez. ind. pers. I fut, vb. (Forma futu- din formulele de imprecație fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc. prezintă și variante eufemistice ắtu-, tu-)

fúte (fut, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. hoder, port. foder. – Der. futai, s. n. (Arg., copulație, coit); futevînt, s. m. (codobatură; leneș, trîndav), cf. it. fottivento „nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.” (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credința populară că anumite ființe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).

a fute (pe cineva) la cap / la icre expr. (obs.) a tracasa, a pisălogi, a cicăli, a bate la cap; a irita, a exaspera.

a fute buha / vântul expr. (obs.) a lenevi, a trândăvi.

a fute calul în pizdă expr. (obs.) a avea necazuri, a da de bucluc, a fi la ananghie.

facere(a) de bine (e) futere de mamă prov. (obs.) generozitatea arătată altuia are adesea urmări nefaste pentru binefăcător.

fute, fut (obs.) I. v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva). 2. (fig.) a strica (ceva). 3. (fig.) a bate (pe cineva); a nenoroci (pe cineva). II. v. r. (d. oameni) a avea contact sexual (cu un partener de sex).

futere adj. invar. (obs.) excelent, formidabil, grozav.

futu-i (mama mă-sii)! interj. (obs.) (cu conotații admirative, cât și de respingere) extraordinar!

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

fuți, nu fuți, vremea pulii trece prov. (obs.) carpe diem!; trăiește-ți clipa!; bucură-te de ziua de azi!

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.

FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ◊ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecație (fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre)