fustă definitie

19 definiții pentru fustă

FÚSTĂ, fuste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; jupă. ♦ Fig. (Depr.) Femeie. – Din ngr. fústa.
FÚSTĂ, fuste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; jupă. ♦ Fig. (Depr.) Femeie. – Din ngr. fústa.
FÚSTĂ, fuste, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos. Cutele fustei... par bătute de vînt. SAHIA, N. 49. M-alesei c-o puică dragă Și mi-o port cu fustă albă. TEODORESCU, P. P. 325. 2. Fig. (Depreciativ) Femeie. Era de altfel o favoare deosebită pentru cele două fuste privilegiate ca să fie primite in cercul intim de la Gherase. BART, E. 193. Iar cărările vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste, Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I. 137.
fústă s. f., g.-d. art. fústei; pl. fúste
fústă s. f., g.-d. art. fústei; pl. fúste
FUSTA-RÂNDUNÉLII s. v. bulbuc.
FÚSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. și reg.) rochie, (reg.) spință. (Poartă ~ și bluză.)
FÚSTĂ s. v. femeie.
fústă (fúste), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι < it. fustana, și acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin și alb. fustë și fustan, bg. fusta și fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s. n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Șeineanu, III, 54).
FÚSTĂ ~e f. 1) Piesă vestimentară femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; foaie. ~ plisată. 2) fig. depr. Persoană matură de sex feminin; femeie; muiere. [G.-D. fuștei] /< ngr. fústa
fustă f. 1. haină femeiască în formă de con trunchiat, purtată pe sub foile rochii; 2. (ironic) femeie: protecție de fuste EM. [Formă scurtată din gr. mod. FUSTÁNI].
fústă f., pl. e (turc. fusta, fystan, ngr. fústa, fustáni, bg. fusta, alb. fustă, d. it. fustagno, fr. fûtaigne, sp. fustán, pînză de bumbac, care vine d. mlat. fustáneum, tradus după mgr. xýlina lina, pînzeturĭ de lemn (= de bumbac). Cp. cu undelemn și germ. baumwolle, bumbac). Rochia care se poartă de dedesupt, odinioară numaĭ albă, ca și izmenele. Rochie: polca și fusta. Fig. iron. Protecție de fuste (Em.), protecție de emeĭ. V. cotillon, hondroc.
fusta-rîndunelii s. v. BULBUC.
FUSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. și reg.) rochie, (reg.) spință. (Poartă ~ și bluză.)
fustă s. v. FEMEIE.
fústă tub sint. s. (vest.) ◊ „Prima și cea mai importantă relatare a revistelor de specialitate se referă la... fuste, dar nu la orice specimen din această foarte largă serie de produse vestimentare, ci doar la aceea denumită fustă tub. Se numește în acest prozaic fel pentru că este dreaptă, are forma unui burlan, după cum se exprimă în mod tendențios maeștri ai pixului cu pastă; femeile slabe folosesc modelul fustă tub strânsă în talie doar cu un elastic.” Săpt. 26 XII 75 p. 8 (din fustă + tub)
a se ține de fusta / de poala mamei expr. a fi exagerat atașat de mamă.
a se ține după fuste expr. a fi afemeiat.
a umbla după fuste expr. a fi afemeiat.

fustă dex

Intrare: fustă
fustă substantiv feminin