FUSÁR, fusari, s. m. (Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus1 (I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă (Aspro streber). ◊ Fusar mare = pietrar. ♦ Țipar. [Var.: fusáriu s. m.] – Fus1 + suf. -ar.
FUSÁR, fusari, s. m. (Iht.) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus1 (I 1), de culoare galbenă-castanie, cu dungi transversale de culoare mai închisă (Aspro streber). ◊ Fusar mare = pietrar. ♦ Țipar. [Var.: fusáriu s. m.] – Fus1 + suf. -ar.
FUSÁR, fusari, s. m. (Și în forma regională fusariu) 1. Pește galben-castaniu de forma fusului (Aspro streber). Mihalț, fusariu... sînt pești mici, lungăreți, cu carnea albă, vîrtoasă și foarte bună și dulce la mîncare. I. IONESCU, M. 94. ♦ Țipar. Fusariul... cînd are să se mănînce, i se taie capul. MARIAN, INS. 57. 2. Pasăre de baltă cu picioare lungi și cu ciocul lung și rotund ca un fus. Fusariul... se nutrește cu diferite insecte de apă și cu pești. MARIAN, O. II 406. – Variantă: fusáriu s. m.
fusár, fusári, s.m. (reg.) 1. om care face sau vinde fuse. 2. țipar, sular, fus. 3. pasăre de apă cu ciocul lung și rotund ca un fus și cu picioarele înalte.
fusár, fusari, s.m. – (zool.) Pește de apă dulce, cu corpul în formă de fus, cu dungi transversale (Zingel streber). Semnalat în Tisa, în zonele cu apă curată și debit mare (Ardelean, Bereș, 2000: 85). ♦ (onom.) Fusar, nume de familie (17 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din fus (< lat. fusus) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).
fusár, -i, s.m. – Pește de apă dulce, de culoare galben-castanie, cu dungi transversale (Zingel streber; Aspro streber). Semnalat în râul Tisa (Ardelean, Bereș 2000). – Fus (< lat. fusus) + -ar.