furuncul definitie

12 definiții pentru furuncul

FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.
FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.
FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă locală a țesutului celular subcutaneu și a pielii; buboi.
furúncul s. n., pl. furúncule
furúncul s. n., pl. furúncule
FURÚNCUL s. (MED.) (pop.) buboi, (reg.) furnicel, (prin Transilv.) paisăc.
FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat. furunculus, cf. fr. furoncle].
FURÚNCUL s. n. inflamație purulentă locală a pielii; buboi. (< lat. furunculus, după fr. furoncle)
FURÚNCUL ~e n. Inflamație purulentă a pielii și țesutului subcutanat; buboi; abces. /<lat. furunculus, fr. furoncle
furuncul n. buboiu.
*furúncul n., pl. e (lat. furúnculus, furuncul, d. fur, hoț, fur. V. funicel). Unflătură produsă de o unflare a țesutuluĭ celular de supt pele, numită popular funigel.
FURUNCUL s. (MED.) (pop.) buboi, (reg.) furnicel, (prin Transilv.) paisăc.

furuncul dex

Intrare: furuncul
furuncul substantiv neutru