Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru furtun─â

FURT├ÜN─é, furtuni, s. f. 1. V├ónt puternic ├«nso╚Ťit de averse de ploaie, de grindin─â ╚Öi de desc─ârc─âri electrice; vijelie. ÔŚŐ Expr. Furtun─â de... = mul╚Ťime (mare) de... 2. (├Än sintagma) Furtun─â solar─â = accentuare brusc─â a activit─â╚Ťii solare, ├«nso╚Ťit─â de intensificarea emisiei corpusculare ╚Öi a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufleteasc─â. 4. Fig. Revolt─â, r─âscoal─â. ÔÇô Din ngr. furt├║na.
FURT├ÜN─é, furtuni, s. f. 1. V├ónt puternic ├«nso╚Ťit de averse de ploaie, de grindin─â ╚Öi de desc─ârc─âri electrice; vijelie. ÔŚŐ Expr. Furtun─â de... = mul╚Ťime (mare) de... 2. (├Än sintagma) Furtun─â solar─â = accentuare brusc─â a activit─â╚Ťii solare, ├«nso╚Ťit─â de intensificarea emisiei corpusculare ╚Öi a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufleteasc─â. 4. Fig. Revolt─â, r─âscoal─â. ÔÇô Din ngr. furt├║na.
FURT├ÜN─é, furtuni, s. f. 1. V├«nt puternic, de obicei ├«nso╚Ťit de ploaie, grindin─â ╚Öi desc─ârc─âri electrice. V. vijelie. Departe, pe mun╚Ťi, tuna, o furtun─â neagr─â se ├«nv├«rteja la ├«n─âl╚Ťimile Ceahl─âului. CAMILAR, TEM. 198. De la munte veni iar furtun─â, cu mai mare repeziciune, ╚Ťes├«nd fulgi mari ╚Öi moi. SADOVEANU, B. 138. O lu─â pe bra╚Ťe ╚Öi ├«ncepu s─â fug─â cu ea prin furtun─â. EMINESCU, N. 11. ÔŚŐ Expr. Furtun─â de... = mul╚Ťime (mare) de... Furtun─â de aplauze. 2. Fig. Zbucium, tulburare sufleteasc─â. ├Än sufletul lui Tudor ╚śoimaru b├«ntuia intr-adev─âr o furtun─â grozav─â. SADOVEANU, O. VII 63. O ├«ntreag─â furtun─â se ridic─â ├«n sufletul lui. GHEREA, ST. CR. II 330. Al ei suflet e furtun─â, noaptea e g├«ndirea ei. CO╚śBUC, P. I 120. 3. Fig. Revolt─â, r─âscoal─â. Sirenele bucium─â cu noi ├«mpreun─â... C├«ntecul lor de chemare. De ├«mp─âcare ori de furtun─â. DE╚śLIU, G. 19. ÔÇô Pl. ╚Öi: furtune (EMINESCU, O. I 31). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) fort├║n─â (SBIERA, P. 223) s. f.
furt├║n─â s. f., g.-d. art. furt├║nii; pl. furt├║ni
furt├║n─â s. f., g.-d. art. furt├║nii; pl. furt├║ni
FURT├ÜN─é s. (MET.) vifor, vijelie, (pop.) v├óntoas─â, (reg.) v├óntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) v├ónt─âraie, (├«nv.) bur─â, tempestate, tempest─â, (latinism ├«nv.) procel─â. (Afar─â s-a dezl─ân╚Ťuit ~.)
furt├║n─â (furt├║ni), ÔÇô 1. (├Änv.) Ghinion, necaz, nenorocire. ÔÇô 2. V├«nt puternic ├«nso╚Ťit de ploaie, vijelie. ÔÇô Mr., megl. furtun─â. Lat. fort┼źna (Pu╚Öcariu 686; Candrea-Dens., 702; REW 3458; DAR), cf. it. fortuna, fr. fortune (de mer), sp. fortuna, cu acela╚Öi sens, care apare ╚Öi ├«n lat. med. fortuna. Schimbarea semantic─â (cf. ╚śeineanu, Semasiol., 214), natural─â ╚Öi mai mult sau mai pu╚Ťin general─â, pare anterioar─â limbilor romanice, cf. ╚Öi ngr. ¤ć╬┐¤ů¤ü¤ä╬┐ß┐Ž╬Ż╬▒, de unde tc. furtuna, fortuna. Nu exist─â, deci, motiv suficient pentru a considera c─â rom. provine din ngr. (Pu╚Öcariu; Meyer 111; DAR), cu at├«t mai mult cu c├«t ├«n rom. apare ╚Öi sensul primitiv de ÔÇ×soart─â (nefericit─â)ÔÇŁ, care indic─â provenien╚Ťa direct─â din lat. Der. furtunat, s. m. (naufragiat), ├«nv.; furtunatic, adj. (impetuos; violent); furtunos, adj. (impetuos; violent). ÔÇô Bg. fortuna poate proveni de asemenea din ngr. sau din rom.; sb. f├┤rtuna, frt├╣na, mai probabil din it. (Berneker 283; cf. Miklosich, Fremdw., 88), pe c├«nd sb. furtuna reproduce consonan╚Ťa din rom. (Dani─Źi─Ź, III, 80). Alb. furtun├ź poate fi der. din ngr. ├Än schimb provin cu certitudine din rom. rut. fortuna (Miklosich, Wander., 15) ╚Öi mag. furtina (Edelspacher 13), toate cu sensul de ÔÇ×furtun─âÔÇŁ.
FURT├ÜN─é ~i f. 1) V├ónt puternic ├«nso╚Ťit (uneori) de ploaie, grindin─â ╚Öi desc─ârc─âri electrice; v├óntoas─â; v├óntoaic─â; vijelie. 2) fig. Stare de nelini╚Öte puternic─â. [G.-D. furtunii] /< ngr. furt├║na
furtun─â f. 1. agitare violent─â a aerului, pe ap─â sau pe uscat; 2. fig. n─âval─â impetuoas─â: c├ónd noi oprim cu pieptul furtuna p─âg├óneasc─â Al.; 3. fig. sbuciumare sufleteasc─â. [It. FORTUNA, viscol (din lat. FORTUNA, soart─â), printrÔÇÖun intermediar grec modern: schimbarea sensului latin (noroc = viscol) provine dela un popor maritim (cum erau Vene╚Ťienii) ale c─ârui succese comerciale depindeau de starea m─ârii (correre fortuna, a-╚Öi c─âuta norocul pe mare ╚Öi a suporta furtuni)].
furt├║n─â f., pl. ─ş (ngr. furt├║na ╚Öi fort-, d. it. [ma─ş ales ven.] fortuna, soart─â, avere, furtun─â; mlat. fortuna, furtun─â, cl. fortuna, noroc, d. fors, soart─â; turc. fyrtyna, bg. s├«rb. furtuna, alb. -un─â. Averea unor cor─âbier─ş, ca Vene╚Ťieni─ş, depindea de starea m─âri─ş. C├│rrere fortuna, fr. courir fortune, a te expune sor╚Ťi─ş, a-╚Ť─ş c─âuta norocu; fortune de mer, accident pe mare). Vij─âlie, mare v├«nt pe ap─â or─ş pe uscat. Fig. Zbuc─şum: furtuna din sufletu lu─ş. V. uragan.
FURTUN─é s. (MET.) vifor, vijelie, (pop.) v├«ntoas─â, (reg.) v├«ntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) v├«nt─âraie, (├«nv.) bur─â, tempestate, tempest─â, (latinism ├«nv.) procel─â. (Afar─â s-a dezl─ân╚Ťuit ~.)
FURTUNA (FORTUNA), lac ├«n Delta Dun─ârii, situat ├«n NE ostrovului Maliuc, ├«n apropiere de bra╚Ťul Sulina, de care este legat prin mai multe g├órle; 906,25 ha. Ad. max.: 2 m. Pescuit.
FURTUN─é, ╚śtefan (1860-1937), medic ╚Öi ziarist rom├ón. Autor ╚Öi colaborator la numeroase studii ╚Öi lucr─âri ├«n domeniul medicinii veterinare (ÔÇ×Dizenteria la oiÔÇŁ, ÔÇ×Pneumoenterita porcilorÔÇŁ, ÔÇ×Tuberculoza p─âs─ârilorÔÇŁ). A colaborat la principalele publica╚Ťii ale vremii (ÔÇ×UniversulÔÇŁ, ÔÇ×Rom├ónulÔÇŁ, ÔÇ×Adev─ârulÔÇŁ ╚Ö.a.).
FURTUN─é subst. 1. Furtun, fiul Agilei (11-13 C I 147); -escu; -e╚Öti s. 2. Furtun─â, fam., frecv.; ÔÇô m. comis (Sd XI 100) zis ╚Öi Hurtun├ó (17 B IV 243) ╚Öi Fortuna, m. comis, 1622 (RI XI 315) ÔÇô dar diacul scrie ╚Öi alte cuvinte cu o pt. u; Furtun─â, Ani╚Ťa, 1670 (Gane). Este posibil─â ╚Öi o contaminare cu Furtunian (Syn) < Furtinian, sau cu Fortunat (v. Partea I).

Furtun─â dex online | sinonim

Furtun─â definitie

Intrare: furtun─â
furtun─â substantiv feminin
Intrare: Furtun─â
Furtun─â