furtun definitie

11 definiții pentru furtun

FURTÚN, furtunuri, s. n. Tub flexibil confecționat din material textil, cauciuc, material plastic etc., care servește la transportul, pe distanță mică, al gazelor sau al lichidelor. – Din tc. hortum.
FURTÚN, furtunuri, s. n. Tub flexibil confecționat din material textil, cauciuc, material plastic etc., care servește la transportul, pe distanță mică, al gazelor sau al lichidelor. – Din tc. hortum.
FURTÚN, furtunuri, s. n. Tub fabricat din cauciuc, din material textil (cauciucat ori nu) sau din alt material elastic, servind la transportul gazelor și al lichidelor. Un ungurean stropea cu furtunul și flori și oameni. BASSARABESCU, S. N. 24.
furtún s. n., pl. furtúnuri
furtún s. n., pl. furtúnuri
FURTÚN s. (prin Transilv.) șloag, (înv.) tulumbă. (~ de apă.)
furtún (furtúnuri), s. n. – Tub flexibil pentru udat. – Var. (înv.) hurtum, hortum. Mr. fortumă. Tc. hortum (Scriban, Arhiva, 1912). Apare în sec. XVIII (Cantemir), cu sensul de „trompă de elefant”. Cf. bg. ortuma.
FURTÚN ~uri n. Tub flexibil de cauciuc sau de material plastic, care servește la transportarea fluidelor la distanțe. ~ de udat. /<turc. hortum
furtún, V. hurtum.
hurtúm n., pl. urĭ și e (din maĭ vechĭu hortum, trompă de elefant, d. turc. ar. hortum, trompă, tulumbă). Tulumbă. – Ob. furtún (infl. de furtună).
FURTUN s. (prin Transilv.) șloag, (înv.) tulumbă. (~ de apă.)

furtun dex

Intrare: furtun
furtun substantiv neutru