furtiv definitie

8 definiții pentru furtiv

FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face în ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus.
FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face în ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus.
furtív (livr.) adj. m., pl. furtívi; f. furtívă, pl. furtíve
furtív adj. m., pl. furtívi; f. sg. furtívă, pl. furtíve
FURTÍV, -Ă adj. Pe furiș, pe sub ascuns. [< lat. furtivus, fr. furtif, it. furtivo].
FURTÍV, -Ă adj. pe furiș, în ascuns. (< lat. furtivus, fr. furtif)
FURTÍV ~ă (~i, ~e) livr. rar Care se efectuează pe furiș. /<fr. furtif, lat. furtivus
*furtív, -ă adj. (lat. furtivus). Pe furiș, ascuns: a arunca o privire furtivă asupra unuĭ lucru. Adv. Pe furiș: a privi furtiv.

furtiv dex

Intrare: furtiv
furtiv adjectiv