Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru furt

FURT, furturi, s. n. Infrac╚Ťiune care const─â ├«n ├«nsu╚Öirea pe nedrept a unui lucru mobil din posesiunea sau de╚Ťinerea unei persoane, f─âr─â consim╚Ť─âm├óntul acesteia; ho╚Ťie, fur─âtur─â. ÔÇô Din lat. furtum.
FURT, furturi, s. n. Infrac╚Ťiune care const─â ├«n ├«nsu╚Öirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; ho╚Ťie, fur─âtur─â. ÔÇô Din lat. furtum.
FURT, furturi, s. n. Ac╚Ťiunea de a fura ╚Öi rezultatul ei; ho╚Ťie, furti╚Öag. V. delapidare, escrocherie, buzun─âreal─â. Toat─â megie╚Öia se vaiet─â de furturile ce f─âcea ea poamelor de prin gr─âdini. ISPIRESCU, L. 75. ÔŚŐ Furt prin efrac╚Ťie v. efrac╚Ťie. Furt calificat v. calificat.
furt s. n., pl. f├║rturi
furt s. n., pl. f├║rturi
FURT s. 1. furat, fur─âtur─â, ho╚Ťie, pung─â╚Öeal─â, pung─â╚Öie, (livr.) rapt, (pop. ╚Öi fam.) ho╚Ťom─ânie, (pop.) t├ólh─ârie, (reg.) rob─âlie, (├«nv. ╚Öi fam.) sfeteriseal─â, sfeterisire, (├«nv.) t├ólh─âr─â╚Öug, t├ólh─ârire, t├ólh─âr╚Öag, t├ólhu╚Öag, (grecism ├«nv.) sfeterismos, (fam.) ciordeal─â, co╚Ťc─ârie, ╚Öterpeleal─â, ╚Öterpelire, (arg.) mangleal─â, ╚Öuteal─â. (A comite un ~.) 2. sustragere, (rar) sustrac╚Ťie, (fam.) subtilizare, ╚Öterpelire. (~ul unei sume de bani.)
furt (f├║rturi), s. n. ÔÇô Ho╚Ťie, infrac╚Ťiune. ÔÇô Mr. furtu. Lat. f┼şrtum (Pu╚Öcariu 685; Candrea-Dens., 691; REW 3606; cf. DAR), cf. it., port. furto, prov., cat. furt, sp. hurto. ├Än rom. nu este atestat uzul s─âu popular, dec├«t prin intermediul der. s─âu furti╚Öag, s. n. (ho╚Ťie, furt), folosit din sec. XVI. Cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 279.
FURT ~uri n. Delict const├ónd ├«n ├«nsu╚Öirea (pe ascuns) a unor lucruri str─âine; ho╚Ťie. /<lat. furtum
furt n. rezultatul furării și lucrul furat. [Lat. FURTUM].
furt n., pl. ur─ş (lat. furtum, it. pg. furto, pv. cat. furt, sp. hurto). Ac╚Ťiunea de a fura.
FURT s. 1. furat, fur─âtur─â, ho╚Ťie, pung─â╚Öeal─â, pung─â╚Öie, (livr.) rapt, (pop. ╚Öi fam.) ho╚Ťom─ânie, (pop.) t├«lh─ârie, (reg.) rob─âlie, (├«nv. ╚Öi fam.) sfeteriseal─â, sfeterisire, (├«nv.) t├«lh─âr─â╚Öug, t├«lh─ârire, t├«lh─âr╚Öag, t├«lhu╚Öag, (grecism ├«nv.) sfeterismos, (fam.) ciordeal─â, co╚Ťc─ârie, ╚Öterpeleal─â, ╚Öterpelire, (arg.) mangleal─â, ╚Öuteal─â. 2. sustragere, (rar) sustrac╚Ťie, (fam.) subtilizare, ╚Öterpelire.
FUR subst. ╚Öi FURT subst. 1. Furul t.; ÔÇô C├«rstea (Glos). 2. Fure╚Öti s. (R Gr). 3. Cu sens mistic: Nefuratul, Vanea, mold. (Glos). 4. Furtul (Vlah PB); 5. Furte╚Öti s. (17 A V 277).
FURT borf─â╚Öie, cardeal─â, c─âduleal─â, cioard─â, cioranda, ciordeal─â, ciorimos, cujbeal─â, do-re-mi, dosire, extemporal, g─âin─ârie, interven╚Ťie, inventar, juleal─â, mangleal─â, mori╚Öca de diminea╚Ť─â, pai, panacot, pr─âduial─â, pung─â╚Öie, sfeteriseal─â, solovast, ╚Öparleal─â, ╚Öpring, ╚Öterpeleal─â, ╚Öuteal─â, trosneal─â, zul─â.
furt acut expr. (intl.) delapidare.

Furt dex online | sinonim

Furt definitie

Intrare: furt
furt substantiv neutru
Intrare: Furt
Furt