furnizare definitie

2 intrări

21 definiții pentru furnizare

FURNIZÁ, furnizez, vb. I. Tranz. A procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziție servicii, contra plată, în baza unei înțelegeri prealabile; a livra. ♦ A da, a oferi o informație, o știre etc. – Din furnizor. Cf. fr. fournir.
FURNIZÁRE, furnizări, s. f. Acțiunea de a furniza și rezultatul ei; furnitură (1). – V. furniza.
FURNIZÁ, furnizez, vb. I. Tranz. A procura mărfuri prin vânzare sau a pune la dispoziție servicii, contra plată, în baza unei înțelegeri prealabile; a livra. ♦ A da, a oferi o informație, o știre etc. – Din furnizor. Cf. fr. fournir.
FURNIZÁRE, furnizări, s. f. Acțiunea de a furniza și rezultatul ei; furnitură (1). – V. furniza.
FURNIZÁ, furnizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la mărfuri) A procura prin vînzare în baza unei înțelegeri de mai lungă durată; a livra. Numai o puternică industrie socialistă poate furniza agriculturii mașinile perfecționate cu ajutorul cărora să se poată cultiva pămîntul pe suprafețe întinse și după cele mai noi cerințe ale agrotehnicii. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86. ♦ (Complementul este un abstract) A da, a oferi, a produce. I-a furnizat informații bogate.
FURNIZÁRE, furnizări, s. f. Acțiunea de a furniza; procurare, livrare. Furnizarea unor cantități de produse chimice. ▭ În domeniul agriculturii, planul cincinal prevede furnizarea utilajului menit să-i asigure un înalt nivel de mecanizare. IST. R.P.R. 743.
furnizá (a ~) vb., ind. prez. 3 furnizeáză
furnizáre s. f., g.-d. art. furnizắrii; pl. furnizắri
furnizá vb., ind. prez. 1 sg. furnizéz, 3 sg. și pl. furnizeáză
furnizáre s. f., g.-d. art. furnizării; pl. furnizări
FURNIZÁ vb. 1. v. procura. 2. v. da.
FURNIZÁRE s. v. procurare.
FURNIZÁ vb. I. tr. A procura prin vânzare (mărfuri), a aproviziona; a livra. ♦ A da, a oferi o informație, o știre etc. [P.i. -zez. / < fr. fournir].
FURNIZÁRE s.f. Acțiunea de a furniza. [< furniza].
FURNIZÁ vb. tr. 1. a procura prin vânzare (mărfuri), a aproviziona; a livra. 2. a oferi o informație, o știre etc. (după fr. fournir)
furnizá (furnizéz, furnizát), vb. – A dota, a înzestra, a aproviziona. Fr. fournir, adaptat la terminația -iza, cf. abrutir › abrutiza, amortir › amortiza, etc.
A FURNIZÁ ~éz tranz. 1) (mărfuri, materiale, provizii etc.) A pune în posesiune în mod sistematic (în baza unor înțelegeri prealabile); a livra. 2) (informații, știri etc.) A pune la dispoziție cu regularitate. /Din furnizor
furnisà v. a aproviziona: a furnisa o casă cu pâine; 2. a procura: a furnisa cuiva bani; 3. a purta grijă de: a furnisa cheltuelile. [Verb tras din furnisor].
*furniséz v. tr. (fr. fournir, part fournissant, d. vgerm. frumjan; it. fornire). Procur, aduc, daŭ: a furnisa uneĭ case, uneĭ armate proviziunĭ. – Fals -izez.
FURNIZA vb. 1. a achiziționa, a livra, a procura, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 2. a da, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.)
FURNIZARE s. livrare, procurare, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ la timp a materiei prime.)

furnizare dex

Intrare: furniza
furniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: furnizare
furnizare substantiv feminin