FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.

FURNIRUÍT, -Ă, furniruiți, -te, adj. (Despre piese de lemn) Acoperit cu furnir. [Pr.: -ru-it] – V. furnirui.

FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.

FURNIRUÍT, -Ă, furniruiți, -te, adj. (Despre piese de lemn) Acoperit cu furnir. [Pr.: -ru-it] – V. furnirui.

furniruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiésc, imperf. 3 sg. furniruiá; conj. prez. 3 să furniruiáscă

furniruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiésc, imperf. 3 sg. furniruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. furniruiáscă

FURNIRUÍ vb. IV. tr. A acoperi o piesă de lemn cu furnir. [P.i. -iesc, conj. -iască. / < germ. furnieren].

FURNIRUÍ vb. tr. a acoperi o piesă de lemn cu furnir. (< germ. furnieren)

A FURNIRUÍ ~iésc tranz. (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a placa. [Sil. -ru-i] /<germ. furnieren