furniruire definitie

2 intrări

12 definiții pentru furniruire

FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.
FURNIRUÍRE, furniruiri, s. f. Acțiunea de a furnirui și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. furnirui.
FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.
FURNIRUÍRE, furniruiri, s. f. Acțiunea de a furnirui și rezultatul ei. – V. furnirui.
furniruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiésc, imperf. 3 sg. furniruiá; conj. prez. 3 să furniruiáscă
furniruíre s. f., g.-d. art. furniruírii; pl. furniruíri
furniruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. furniruiésc, imperf. 3 sg. furniruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. furniruiáscă
furniruíre s. f., g.-d. art. furniruírii; pl. furniruíri
FURNIRUÍ vb. IV. tr. A acoperi o piesă de lemn cu furnir. [P.i. -iesc, conj. -iască. / < germ. furnieren].
FURNIRUÍRE s.f. Acțiunea de a furnirui și rezultatul ei. [< furnirui].
FURNIRUÍ vb. tr. a acoperi o piesă de lemn cu furnir. (< germ. furnieren)
A FURNIRUÍ ~iésc tranz. (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a placa. [Sil. -ru-i] /<germ. furnieren

furniruire dex

Intrare: furnirui
furnirui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: furniruire
furniruire substantiv feminin