Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru furniruire

FURNIRU├Ź, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin ├«ncleiere ╚Öi prin presare una sau dou─â foi de furnir pe fa╚Ťa unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i m─âri stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. ÔÇô Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.
FURNIRU├ŹRE, furniruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a furnirui ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] ÔÇô V. furnirui.
FURNIRU├Ź, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin ├«ncleiere ╚Öi prin presare una sau dou─â foi de furnir pe fa╚Ťa unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i m─âri stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. ÔÇô Furnir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren.
FURNIRU├ŹRE, furniruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a furnirui ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. furnirui.
furniru├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. furnirui├ęsc, imperf. 3 sg. furnirui├í; conj. prez. 3 s─â furnirui├ísc─â
furniru├şre s. f., g.-d. art. furniru├şrii; pl. furniru├şri
furniru├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. furnirui├ęsc, imperf. 3 sg. furnirui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. furnirui├ísc─â
furniru├şre s. f., g.-d. art. furniru├şrii; pl. furniru├şri
FURNIRU├Ź vb. IV. tr. A acoperi o pies─â de lemn cu furnir. [P.i. -iesc, conj. -iasc─â. / < germ. furnieren].
FURNIRU├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a furnirui ╚Öi rezultatul ei. [< furnirui].
FURNIRU├Ź vb. tr. a acoperi o pies─â de lemn cu furnir. (< germ. furnieren)
A FURNIRU├Ź ~i├ęsc tranz. (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a placa. [Sil. -ru-i] /<germ. furnieren

Furniruire dex online | sinonim

Furniruire definitie

Intrare: furnirui
furnirui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: furniruire
furniruire substantiv feminin