Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 967569:
FURNICĂ subst. 1. – b. (Sd XVI); – f. mold., 1661.; – (16 A III 321). 2. Furnicîș, Șt., mold., 1675 (Sd VII 295). 3. Prob. Furnigel, C. (T-Jiu), cf. subst. furnicel = furuncul.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Furnică dex online | sinonim
Furnică definitie
