Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru furnicel

FURNICÉL s. v. abces, furuncul, păducel.
furnicél (-éi), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură.
furnicéi s.m. pl. (reg.) boală de piele.
funicei m. pl. Mold. și Tr. 1. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă); 2. un fel de cârcei proveniți din scurtarea mușchilor. [Origină necunoscută].
funicél, -gél și furnicél m., pl. eĭ (probabil, d. lat. furuncellus = furúnculus, furuncul; mrom. furențél și sfurunțél). Furuncul.
furnicél, V. funigel.
furnicel s. v. ABCES. FURUNCUL. PĂDUCEL.

furnicel definitie

furnicel dex

Intrare: furnicel
furnicel substantiv masculin
funicel substantiv masculin