furnicătură definitie

10 definiții pentru furnicătură

FURNICĂTÚRĂ, furnicături, s. f. Senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele. – Furnica + suf. -ătură.
FURNICĂTÚRĂ, furnicături, s. f. Senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele. – Furnica + suf. -ătură.
FURNICĂTÚRĂ, furnicături, s. f. Senzație neplăcută de înțepături și mîncărime pe piele. Ana sta în fața lor, zîmbind, puțin amețită. O străbătea o furnicătură ciudată și un tremur nestăpînit. V. ROM. iulie 1953, 128. Simții furnicături prin trup. SANDU-ALDEA, U. P. 71.
furnicătúră s. f., g.-d. art. furnicătúrii; pl. furnicătúri
furnicătúră s. f., g.-d. art. furnicătúrii; pl. furnicătúri
FURNICĂTÚRĂ s. (MED.) parestezie.
FURNICĂTÚRĂ ~i f. Senzație neplăcută pe suprafața corpului (asemănătoare cu mersul furnicilor pe piele). /furnică + suf. ~ătură
furnicătură f. mâncărime de furnici ce ar umbla pe piele.
furnicătúră f., pl. Mîncărime, gîdilătură ca cum aĭ avea furnicĭ pe supt pele, cum simțĭ cînd aĭ frigurĭ, cînd te electrizezĭ, cînd ți-e frică ș. a.
FURNICĂTU s. (MED.) parestezie.

furnicătură dex

Intrare: furnicătură
furnicătură substantiv feminin