furnal definitie

12 definiții pentru furnal

FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor și fondanților; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor. 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer. – Cf. fr. fourneau.
FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor înalt în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor și fondanților; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor. 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer. – Cf. fr. fourneau.
FURNÁL, furnale, s. n. 1. Cuptor în formă de turn, folosit pentru obținerea fontei prin topirea minereurilor de fier, amestecate cu cărbune și alte materiale; instalație industrială prevăzută cu un asemenea cuptor. Crește și industria grea... se înmulțesc furnalele. CAMILAR, TEM. 294. Ard, zi și noapte, marile furnale În vastele uzine. VLAHUȚĂ, O. A. 90. 2. (Mil.) Încărcătură de exploziv introdusă în pămîntul, stînca, zidăria etc. care urmează să fie aruncate în aer.
furnál s. n., pl. furnále
furnál s. n., pl. furnále
FURNÁL s. 1. (IND.) cuptor înalt. 2. v. încărcătură.
FURNÁL s.n. 1. Instalație specială pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor; cuptor înalt. 2. Încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. [Pl. -le, -luri. / < fr. fourneau].
FURNÁL s. n. 1. cuptor înalt, în formă de turn, cu instalație pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor. 2. încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer. ◊ groapă în urma exploziei în pământ a unei asemenea încărcături. (după fr. fourneau)
furnál (furnále), s. n. – Cuptor înalt în formă de turn pentru topirea minereurilor. Fr. fourneau, tratat după paralelismul journaux < journal.
FURNÁL ~e n. 1) Construcție specială în formă de turn care servește drept cuptor pentru topirea minereurilor în vederea extragerii metalelor; cuptor înalt. 2) Încărcătură de material exploziv folosită pentru a arunca în aer ceva masiv. /<fr. fourneau
*furnál n., pl. e și urĭ (d. fr. fourneau, dim. d. four, lat. fŭrnus, cuptor; it. forno, dim. fornello, de unde ngr. furnelon. Dacă d. fr. drapeau s’a făcut rom. drapel, atuncĭ rom. maĭ corect ar fi fost furnel). Mare cuptor de fabrică.
FURNAL s. (IND.) cuptor înalt.

furnal dex

Intrare: furnal (pl. furnale)
furnal pl. furnale substantiv neutru
Intrare: furnal (pl. furnaluri)
furnal pl. furnaluri