Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
FURLUÁ, furiau, vb. I. Tranz. (Glumeț; format prin contaminarea lui «a fura» și «a lua») A șterpeli. Mai fiecare tovarăș al mieu furluase cîte ceva: unul mere domnești, altul pere de Rădășeni. CREANGĂ, A. 99.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
FURLUÁ vb. v. fura, însuși, sustrage.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
furlua vb. v. FURA. ÎNSUȘI. SUSTRAGE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Furluare dex online | sinonim
Furluare definitie
Intrare: furlua
furlua verb grupa I conjugarea I
Intrare: furluare
furluare infinitiv lung
