furiș definitie

11 definiții pentru furiș

FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil. – Fur + suf. -iș.
FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. – Fur + suf. -iș.
FURÍȘ1 adv. În ascuns, pe neobservate, tiptil. În odaie, prin unghere, S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. EMINESCU, O. I 105. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Pe furiș. Trecuse miezul nopții cînd barca se dezlipi pe furiș de malul stîng. BART, E. 328. Din codri, noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47.
FURÍȘ2, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate, pe furiș. O sărutare grăbită, furișă. SADOVEANU, M. 120. Mă fulgera cînd și cînd cu privirea-i furișă. id. A. L. 17. Aruncă priviri furișe spre dreapta. SAHIA, N. 80.
furíș adj. m., pl. furíși; f. furíșă, art. furíșa, pl. furíșe
furíș adj. m., pl. furíși, f. sg. furíșă, pl. furíșe
FURÍȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. v. tiptil.
FURÍȘ adv.: Pe ~ pe neobservate; pe ascuns; fără a fi observat sau simțit. /fur + suf. ~is
furiș a. și adv. pe sub ascuns. [Lit. ca un fur sau hoț].
furíș și (maĭ des) pe furiș adv. (d. fur). Pe ascuns, ca hoțu: a ataca pe furiș.
FURIȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. hoțește, tiptil, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

furiș dex

Intrare: furiș
furiș adjectiv