furgon definitie

10 definiții pentru furgon

FURGÓN, furgoane, s. n. Vehicul militar tras de cai de obicei acoperit, care servește la transportarea bagajelor, a alimentelor, a munițiilor etc. – Din fr. fourgon.
FURGÓN, furgoane, s. n. Vehicul tras de cai de obicei acoperit, care servește la transportarea bagajelor, a alimentelor, a munițiilor etc. – Din fr. fourgon.
FURGÓN, furgoane, s. n. Vehicul de obicei acoperit, tras de cai și care servește la transportul munițiilor, bagajelor și proviziilor (în special ale unei unități militare). În depărtare se auzea zvonul greu – duruitul pompelor și al furgoanelor pompieriei. SADOVEANU, P. S. 166. Osemintele eroilor... au fost cărate cu furgoanele din cîmpia bătăliei. SAHIA, N. 18. Cea din urmă trăsură era un furgon de bagaje. CARAGIALE, M. 141.
furgón s. n., pl. furgoáne
furgón s. n., pl. furgoáne
FURGÓN s.n. Vehicul, de obicei acoperit, cu tracțiune animală, care servește la transportul bagajelor și al munițiilor unui corp de trupă. ♦ Vagon pentru transportat mărfurile în containere. [< fr. fourgon].
FURGÓN s. n. 1. vehicul militar cu tracțiune animală, pentru transportul bagajelor, alimentelor și munițiilor. 2. vagon pentru transportat mărfurile în containere. (< fr. fourgon)
FURGÓN ~oáne n. 1) (în trecut) Căruță mare folosită pentru transportul încărcăturilor. 2) Caroserie închisă a unui autocamion, destinată pentru transportarea anumitelor încărcături (produse alimentare, mobilă etc.). 3) Autovehicul prevăzut cu o astfel de caroserie. /<fr. fourgon
furgon n. căruță acoperită pentru transportul munițiunilor sau al bagajelor militare (= fr. fourgon).
*furgón n., pl. oane (fr. fourgon, poate d. fourcon, formă normandă și picardă îld. fourchon, dinte de furcă. Cp. cu germ. gabel, furcă și targă). Căruță de transportat fîn ș. a., maĭ ales în armată (haraba).

furgon dex

Intrare: furgon
furgon substantiv neutru