furda definitie

9 definiții pentru furda

FURDÁ, furdale, s. f. (La sg. cu sens colectiv; înv.) Rămășițe (de calitate inferioară) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a tutunului. ♦ Deșeuri de piele de calitate inferioară, rezultate la tăierea marginilor și a părților cu defecte. – Din bg. furda. Cf. tc. hurda.
FURDÁ, furdale, s. f. (La sg. cu sens colectiv) Rămășițe (de calitate inferioară) de la prelucrarea lânii, a blănurilor, a tutunului. ♦ Deșeuri de piele de calitate inferioară, rezultate la tăierea marginilor și a părților cu defecte. – Din bg. furda. Cf. tc. hurda.
FURDÁ, furdale, s. f. (La sg. cu sens colectiv) Rămășițe de calitate inferioară de la prelucrarea lînii sau a pieilor.
furdá (înv.) s. f., art. furdáua, g.-d. art. furdálei; pl. furdále, art. furdálele
furdá s. f., art. furdáua, g.-d. art. furdálei; pl. furdále
furdá (furdále), s. f.1. Resturi, rămășițe. – 2. Persoană sau lucru fără valoare, fără însemnătate. Tc. hurda (Șeineanu, II, 176), probabil prin intermediul sb. furda; der. acestuia din urmă din it. fodera „căptușeală” (Daničič, III, 79), pare greșită, ca și der. din rom. pe baza mag. (Cihac, II, 509).
FURDÁ ~le f. Deșeu provenit din prelucrarea lânii sau a blănurilor. /<bulg. furda
furdà f. 1. lână proastă cu care se umple saltelele; 2. rămășițe proaste mai cu seamă la abagii; 3. ceeace se lapădă: furdale de plăcintă PANN. [Serb. FURDA (din turc. HURDA].
furdá f. (turc. hurda, d. pers. hurde, bucățică; sîrb. furda). Rar. Resturĭ, rămășiță (de la lucratu peilor, lîniĭ ș. a.). – Și furdaĭ n., pl. urĭ (Mold. sud.). V. márda.

furda dex

Intrare: furda
furda substantiv feminin