Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru furculi╚Ť─â

FURCUL├Ź╚Ü─é, furculi╚Ťe, s. f. 1. Obiect (de metal) alc─âtuit dintr-un m├óner ╚Öi doi p├ón─â la patru din╚Ťi, cu ajutorul c─âruia se duce m├óncarea la gur─â; furcu╚Ť─â (2). ÔŚŐ Loc. adj. ├Än furculi╚Ť─â (sau ├«n furculi╚Ťe) = (despre barb─â) cu p─âr╚Ťile laterale mai lungi dec├ót mijlocul; (despre must─â╚Ťi) cu capetele r─âsucite ├«n sus. 2. Fiecare dintre cele dou─â piese curbate, ├«ncruci╚Öate la unul dintre capete, prin care este fixat─â inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a ├«mpiedica rotirea inimii ├«n plan orizontal; gem─ânare. [Pl. ╚Öi: furculi╚Ťi] ÔÇô Furc─â + suf. -uli╚Ť─â.
FURCUL├Ź╚Ü─é, furculi╚Ťe, s. f. 1. Obiect (de metal) alc─âtuit dintr-un m├óner ╚Öi doi p├ón─â la patru din╚Ťi, cu ajutorul c─âruia se duce m├óncarea la gur─â; furcu╚Ť─â (2). ÔŚŐ Loc. adj. ├Än furculi╚Ť─â (sau ├«n furculi╚Ťe) = (despre barb─â) cu p─âr╚Ťile laterale mai lungi dec├ót mijlocul; (despre must─â╚Ťi) cu capetele r─âsucite ├«n sus. 2. Fiecare dintre cele dou─â piese curbate, ├«ncruci╚Öate la unul dintre capete, prin care este fixat─â inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a ├«mpiedica rotirea inimii ├«n plan orizontal; gem─ânare. [Pl. ╚Öi: furculi╚Ťi] ÔÇô Furc─â + suf. -uli╚Ť─â.
FURCUL├Ź╚Ü─é, furculi╚Ťe, s. f. 1. Obiect de metal alc─âtuit dintr-un m├«ner ╚Öi doi, trei sau patru din╚Ťi, cu ajutorul c─âruia se duce m├«ncarea la gur─â. ├Änfipse furculi╚Ťa ├«n pieptul puiului ╚Öi spintec─â frageda carne alb─â. C. PETRESCU, S. 149. Cu╚Ťite, furculi╚Ťe pe mas─â ├«n╚Öir├«nd... NEGRUZZI, S. II 203. ÔŚŐ Loc. adj. ├Än furculi╚Ť─â (sau ├«n furculi╚Ťe) = a) (despre barb─â) cu p─âr╚Ťile laterale mai lungi dec├«t mijlocul. Cu barba ├«n furculi╚Ť─â ╚Öi favorite frumoase. CREANG─é, A. 85. Barba-i deveni l─â╚Ťoas─â ╚Öi-n furculi╚Ťe, ca dou─â b─ârbi de ╚Ťap. EMINESCU, N. 56; b) (despre must─â╚Ťi) cu capetele r─âsucite ├«n sus. 2. Fiecare din cele dou─â piese curbate, ├«ncruci╚Öate la unul din capete prin care e fixat─â inima carului de podul osiei de dinapoi pentru a ├«mpiedica rotirea inimii ├«n plan orizontal; gem─ânare. ÔÇô Pl. ╚Öi: furculi╚Ťi (IBR─éILEANU, A. 80, ALECSANDRI, T. 9).
furcul├ş╚Ť─â s. f., g.-d. art. furcul├ş╚Ťei; pl. furcul├ş╚Ťe
furcul├ş╚Ť─â s. f., g.-d. art. furcul├ş╚Ťei; pl. furcul├ş╚Ťe
FURCUL├Ź╚Ü─é s. 1. (Transilv.) furcu╚Ť─â. (~ pentru m├óncat.) 2. (TEHN.) gem─ânare, (reg.) ciorob─âri╚Ť─â, li╚Öi╚Ť─â. (~ la car.) 3. (TEHN.) (reg.) pieptene. (~ pentru ╚Ťes─âturi groase.)
FURCUL├Ź╚ÜE s. pl. v. li╚Öi╚Ťe.
FURCUL├Ź╚Ü─é ~e f. 1) Obiect de uz casnic, alc─âtuit dintr-un m├óner ╚Öi c├ó╚Ťiva din╚Ťi la cap─ât, cu care se m─ân├ónc─â. ÔŚŐ Barb─â ├«n ~ barb─â cu p─âr╚Ťile laterale prelungite ╚Öi cu mijlocul mai scurt. Must─â╚Ťi ├«n ~ must─â╚Ťi cu capetele aduse ╚Öi r─âsucite ├«n sus. 2) Fiecare dintre cele dou─â lemne ├«ncovoiate ╚Öi prinse cruci╚Ö de inima carului. [G.-D. furculi╚Ťei] / furc─â + suf. ~uli╚Ť─â
furculi╚Ť─â f. 1. unealt─â de mas─â, ├«n forma unei furci mici, de apucat buc─â╚Ťile de carne; 2. dup─â analogie, crest─âtur─â la v├órful urechii vitelor; fig. cu barba ├«n furculi╚Ťi.
furcul├ş╚Ť─â f., pl. e (d. furc─â. D. rom. vine: bg. f┼şrkulica, alb. furkulitsa, ngr. furkalitsa ╚Öi -ulitsa). Furc─â mic─â, obi╚Önuit cu patru din╚Ť─ş, de care oameni─ş se servesc la m├«ncat. Barb─â ├«n furculi╚Ť─â, cu p─âru ca o furc─â cu do─ş din╚Ť─ş.
FURCULI╚Ü─é s. 1. (Transilv.) furcu╚Ť─â. (~ pentru m├«ncat.) 2. (TEHN.) gem─ânare, (reg.) ciorob─âri╚Ť─â, li╚Öi╚Ť─â. (~ la car.) 3. (TEHN.) (reg.) pieptene. (~ pentru ╚Ťes─âturi groase.)
furculi╚Ťe s. pl. v. LI╚śI╚ÜE.

Furculi╚Ť─â dex online | sinonim

Furculi╚Ť─â definitie

Intrare: furculi╚Ť─â (pl. -e)
furculi╚Ť─â pl. -e substantiv feminin
Intrare: furculi╚Ť─â (pl. -i)
furculi╚Ť─â pl. -i