Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru furcoi

FURC├ôI, furcoaie, s. n. (Pop.) Furc─â (1) mare (cu doi din╚Ťi), ├«ntrebuin╚Ťat─â mai ales la ├«nc─ârcatul f├ónului ╚Öi al snopilor. ÔÇô Furc─â + suf. -oi.
FURC├ôI, furcoaie, s. n. Furc─â (1) mare (cu doi din╚Ťi), ├«ntrebuin╚Ťat─â mai ales la ├«nc─ârcatul f├ónului ╚Öi al snopilor. ÔÇô Furc─â + suf. -oi.
FURC├ôI, furcoaie, s. n. Furc─â (2) mare (cu doi din╚Ťi) care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â mai ales la ├«nc─ârcatul f├«nului ╚Öi al snopilor. S-au dus mul╚Ťi, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare ╚Öi cu coase. RETEGANUL, P. IV 42.
furcói (pop.) s. n., pl. furcoáie
furcói s. n., pl. furcoáie
FURCÓI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)
furcoiu n. furc─â cu coarne de fier.
furc├│─ş n., pl. oa─şe. Augm. d. furc─â.
FURCOI s. (Mold.) ciolp─âu. (~ pentru ridicat snopii.)

Furcoi dex online | sinonim

Furcoi definitie

Intrare: furcoi
furcoi substantiv neutru