Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru furcărie

FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.
FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.
FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care participanții vin cu ceva de lucru. Rița îi făcuse lui Miai și un cîntec, schimbînd o variantă scurtată a Mioriței, pe care-l cîntau acum la furcării. CAMIL PETRESCU, O. I 138.
furcăríe (rar) s. f., art. furcăría, g.-d. art. furcăríei; pl. furcăríi, art. furcăríile
furcăríe s. f., art. furcăría, g.-d. art. furcăríei; pl. furcăríi, art. furcăríile
FURCĂRÍE s. v. clacă, furcă, șezătoare.
furcăríe f. (d. furcă). Șezătoare la care se toarce. V. clacă, zbor 3.
furcărie s. v. CLACĂ. FURCĂ. ȘEZĂTOARE.

furcărie definitie

furcărie dex

Intrare: furcărie
furcărie substantiv feminin