Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru furc─ârie

FURC─éR├ŹE, furc─ârii, s. f. (Rar) Furc─â (4). ÔÇô Furc─â + suf. -─ârie.
FURC─éR├ŹE, furc─ârii, s. f. (Rar) ╚śez─âtoare la care se toarce cu furca (3); furc─â (4). ÔÇô Furc─â + suf. -─ârie.
FURC─éR├ŹE, furc─ârii, s. f. (Rar) ╚śez─âtoare la care participan╚Ťii vin cu ceva de lucru. Ri╚Ťa ├«i f─âcuse lui Miai ╚Öi un c├«ntec, schimb├«nd o variant─â scurtat─â a Miori╚Ťei, pe care-l c├«ntau acum la furc─ârii. CAMIL PETRESCU, O. I 138.
furc─âr├şe (rar) s. f., art. furc─âr├şa, g.-d. art. furc─âr├şei; pl. furc─âr├şi, art. furc─âr├şile
furc─âr├şe s. f., art. furc─âr├şa, g.-d. art. furc─âr├şei; pl. furc─âr├şi, art. furc─âr├şile
FURC─éR├ŹE s. v. clac─â, furc─â, ╚Öez─âtoare.
furc─âr├şe f. (d. furc─â). ╚śez─âtoare la care se toarce. V. clac─â, zbor 3.
furc─ârie s. v. CLAC─é. FURC─é. ╚śEZ─éTOARE.

Furc─ârie dex online | sinonim

Furc─ârie definitie

Intrare: furc─ârie
furc─ârie substantiv feminin