Definiția cu ID-ul 497983:
furá (fúr, furát), vb. –
1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține alcuiva, a hoți, a jefui. –
2. A fermeca, a vrăji, a fascina. –
3. A răpi. –
4. A se strecura, a se prelinge. –
Mr.,
megl.,
istr. fur.
Lat. fūrāre (Pușcariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR),
cf. it. furare,
prov. furar,
Cf. fur, furt.
Der. furat,
s. n. (faptul de a fura, hoție, îndeletnicire a hoților); furător,
adj. (care te fură, seducător, răpitor); furătură,
s. f. (hoție, furat); furăciune,
s. f. (
Basar., furt, hoție); furgăsi,
vb. (a șterpeli), compunere hazlie de la fura și găsi; furlua,
vb. (a șterpeli), compunere hazlie cu lua; furgăseală,
s. f. (furat); furiș,
adv. (pe ascuns, tiptil;
adj., clandestin); furișa,
vb. (a se strecura pe nesimțite). – Din
rom. provine
săs. furisch.
Furat dex online | sinonim
Furat definitie