Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru furajare

FURAJÁ, furajez, vb. I. Tranz. 1. A tăia și a conserva nutreț; a prepara furaje. 2. A hrăni animalele cu furaj. – De la furaj.
FURAJÁRE, furajări, s. f. Acțiunea de a furaja și rezultatul ei. – V. furaja.
FURAJÁ, furajez, vb. I. Tranz. 1. A prepara furaje. 2. A hrăni animalele cu furaj. – De la furaj.
FURAJÁRE, furajări, s. f. Acțiunea de a furaja și rezultatul ei. – V. furaja.
furajá vb., ind. prez. 1 furajéz, 3 sg. și pl. furajeáză
furajáre s. f., pl. furajări
FURAJÁ vb. I. tr. A tăia și a conserva nutrețul; a prepara furaje. [< fr. fourrager].
FURAJÁRE s.f. Acțiunea de a furaja și rezultatul ei. [< furaja].
FURAJÁ vb. tr. 1. a tăia și a conserva nutrețul; a prepara furaje. 2. a hrăni animalele cu furaje. (< fr. fourrager)
A FURAJÁ ~éz tranz. 1) (plante verzi) A transforma în furaj (prin conservare). 2) (animale) A hrăni cu furaje. /Din furaj
furajá vb. I 1974 A hrăni cu furaj animalele v. dezbalotare (din furaj; V. Guțu Romalo C.G. 232; DN3 – alt sens)

Furajare dex online | sinonim

Furajare definitie

Intrare: furaja
furaja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: furajare
furajare substantiv feminin