9 definiții pentru furătură
FURĂTÚRĂ, furături,
s. f. (Rar) Furt, furtișag. –
Fura +
suf. -ătură.
FURĂTÚRĂ, furături,
s. f. (Rar) Furt, furtișag. –
Fura +
suf. -ătură.
FURĂTÚRĂ, furături,
s. f. (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.
furătúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. furătúrii;
pl. furătúri
furătúră s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.
FURĂTURĂ s. furat, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală. furătúră, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA). Furătură dex online | sinonim
Furătură definitie
Intrare: furătură
furătură substantiv feminin