Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru funingine

FUN├ŹNGINE, funingini, s. f. Materie neagr─â sau neagr─â-brun─â, rezultat─â din arderea incomplet─â a corpurilor organice, alc─âtuit─â mai ales din c─ârbune, care se depune pe partea interioar─â a co╚Öurilor, a sobelor etc. ÔÇô Lat. fuligo, -inis.
FUN├ŹNGINE, funingini, s. f. Materie neagr─â sau neagr─â-brun─â, rezultat─â din arderea incomplet─â a corpurilor organice, alc─âtuit─â mai ales din c─ârbune, care se depune pe partea interioar─â a co╚Öurilor, a sobelor etc. ÔÇô Lat. fuligo, -inis.
FUN├ŹNGINE s. f. Materie neagr─â, format─â mai ales din c─ârbune, rezultat─â din arderea incomplet─â a corpurilor organice ╚Öi depus─â de obicei pe partea inferioar─â a co╚Öurilor, a sobelor etc. Sc├«ntei ╚Öi zgur─â, funingine ╚Öi fum se ridicau ├«n sus, pluteau ╚Öi disp─âreau apoi, luate ╚Öi purtate de mi╚Öcarea aerului prin noapte, peste B─âr─âgan. MIHALE, O. 368. ├Äi vede ├«ns─â umerii obrajilor cum ├«i tremur─â, ├«n mod neobi╚Önuit, negri de funingine. SAHIA, N. 31. ÔŚŐ Fig. C├«rduri de ciori ÔÇô Neagr─â pecingine, Flori de funingine Zboar─â subt nori. TOP├ÄRCEANU, M. 34.
fun├şngine s. f., g.-d. art. fun├şnginii; pl. fun├şngini
fun├şngine s. f., g.-d. art. fun├şnginii; pl. fun├şngini
FUN├ŹNGINE s. (rar) zgur─â, (reg.) scrum, steregie, (Munt.) negreal─â, (Mold. ╚Öi Transilv.) saj─â. (~ format─â pe hornuri.)
fun├şngine (fun├şngini), s. f. ÔÇô Materie neagr─â rezultat─â din arderea incomplet─â a corpurilor organice. ÔÇô Var. funigine, (Trans.) funi(n)g─ân─â. Mr. furi(n)dzine. Lat. f┼şlß┐Ĺgo, f┼şl─şg─şnem (Pu╚Öcariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), cf. it. fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, *furigine, a fost modificat prin asimilare (cf. Candrea, ├ël├ęments, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). ÔÇô Der. funinginat, adj. (negru), care, dup─â Candrea-Dens., 687 ╚Öi DAR, reprezint─â lat. f┼şl─şg─şnatus pare mai cur├«nd der. intern; funingiu, adj. (negru ca funinginea); funinginos, adj. (ca funinginea; negru).
FUN├ŹNGINE ~i f. Substan╚Ť─â neagr─â, pulverulent─â ╚Öi moale, provenit─â din arderea incomplet─â a unor corpuri organice, a unor obiecte etc., care se depune pe p─âr╚Ťile interioare ale sobelor, cuptoarelor etc. [Art. funinginea; G.-D. funinginii] /<lat. fuligo, ~inis
funingine f. negreala ce fumul lasă în olanele coșurilor. [Lat. FULIGINEM].
fun├şngine f. (lat. fuligo, -├şginis; it. fuliggine, rtr. fulin, sp. hollin, pg. fuligem). Materia neagr─â ╚Öi deas─â pe care fumu o depune ├«n horn. ÔÇô ╚śi -in─â, pl. ─ş, ╚Öi fun├şng─ân─â ╚Öi funig─ân─â (Trans. Mold.), pl. e.
FUNINGINE s. (rar) zgură, (reg.) scrum, steregie, (Munt.) negreală, (Mold. și Transilv.) sajă. (~ formată pe hornuri.)
FUNINGINE, ÔÇ×vecinÔÇŁ (17 B IV 511), < subst.
funingine, funingini s. f. ╚Ťigar─â.

Funingine dex online | sinonim

Funingine definitie

Intrare: funingine
funingine substantiv feminin
Intrare: Funingine
Funingine