Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru funie

F├ÜNIE, funii, s. f. 1. Fr├ónghie1. ÔŚŐ Funie de ceap─â (sau de usturoi) = ├«mpletitur─â, cunun─â de ceap─â sau de usturoi. ÔŚŐ Expr. Drept ca funia ├«n traist─â (sau ├«n sac) = str├ómb, r─âsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie ├«n casa sp├ónzuratului = a vorbi despre un lucru care poate sup─âra pe cineva dintre cei de fa╚Ť─â, dac─â este interpretat ca o aluzie la el. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se str├ónge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajun╚Öi ├«ntr-o situa╚Ťie extrem de dificil─â. A juca pe funie = a umbla pe funie, f─âc├ónd diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de m─âsur─â de lungime (a c─ârei valoare a variat dup─â epoci) cu care se m─âsura p─âm├óntul. 3. (├Än sintagma) Funie de mo╚Öie (sau de p─âm├ónt) = suprafa╚Ť─â de teren de dimensiuni reduse, av├ónd de obicei forma unei f├ó╚Öii ├«nguste. 4. ├Ämpletitur─â din paie sau din tala╚Ö, utilizat─â la confec╚Ťionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. ÔÇô Lat. funis.
F├ÜNIE, funii, s. f. 1. Fr├ónghie1. ÔŚŐ Funie de ceap─â (sau de usturoi) = ├«mpletitur─â, cunun─â de ceap─â sau de usturoi. ÔŚŐ Expr. Drept ca funia ├«n traist─â (sau ├«n sac) = str├ómb, r─âsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie ├«n casa sp├ónzuratului = a vorbi despre un lucru care poate sup─âra pe cineva dintre cei de fa╚Ť─â, dac─â este interpretat ca o aluzie la el. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se str├ónge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajun╚Öi ├«ntr-o situa╚Ťie extrem de dificil─â. A juca pe funie = a umbla pe funie, f─âc├ónd diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de m─âsur─â de lungime (a c─ârei valoare a variat dup─â epoci) cu care se m─âsura p─âm├óntul. 3. (├Än sintagma) Funie de mo╚Öie (sau de p─âm├ónt) = suprafa╚Ť─â de teren de dimensiuni reduse, av├ónd de obicei forma unei f├ó╚Öii ├«nguste. 4. ├Ämpletitur─â din paie sau din tala╚Ö, utilizat─â la confec╚Ťionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. ÔÇô Lat. funis.
F├ÜNIE, funii, s. f. Fr├«nghie. V. odgon. Avea pe el cojoc str├«ns pe trup c-un cap─ât de funie ╚Öi-n cap o c─âciul─â mare. SADOVEANU, B. 176. Zic├«nd aceste, se duce la d├«nsul acas─â, ├«╚Öi ia boii de funie ╚Öi porne╚Öte cu ei spre t├«rg. CREANG─é, P. 39. ÔŚŐ Fig. Baba g─âurise st├«nca ├«ntr-un loc ╚Öi trecea prin ea pref─âcut─â ├«ntr-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. ÔŚŐ Funie de ceap─â sau de usturoi = ├«mpletitur─â, cunun─â de ceap─â sau de usturoi. ÔŚŐ Expr. Drept ca funia ├«n traist─â (sau ├«n sac) = str├«mb, r─âsucit; (fig.) nedrept, necinstit. A vorbi de funie ├«n casa sp├«nzuratului = a vorbi despre un lucru care poate sup─âra pe cineva, put├«nd fi interpretat ca o aluzie la d├«nsul. A se apropia (sau a ajunge, a se str├«nge) funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznod─âm├«ntul, sf├«r╚Öitul. A juca (ca) pe funii = a umbla pe funie, f─âc├«nd figuri acrobatice; a face echilibristic─â. (Fig.) Panglicari ├«n ale ╚Ť─ârii, care joac─â ca pe funii, M─â╚Öti cu toate de renume din comedia minciunii. EMINESCU, O. I 150.
f├║nie (-ni-e) s. f., art. f├║nia (-ni-a), g.-d. art. f├║niei; pl. f├║nii, art. f├║niile (-ni-i-)
f├║nie s. f. (sil. -ni-e), art. f├║nia (sil. -ni-a), g.-d. art. f├║niei; pl. f├║nii, art. f├║niile (sil. -ni-i-)
FÚNIE s. 1. v. frânghie. 2. cunună. (O ~ de ceapă sau de usturoi.)
FÚNIE s. v. curpen, vrej.
f├║nie (f├║nii), s. f. ÔÇô 1. Sfoar─â, cablu, par├«m─â. ÔÇô 2. Sarcin─â de lemne sau de paie. ÔÇô 3. ├Ämpletitur─â, cunun─â de usturoi sau ceap─â ce se p─âstreaz─â ├«mpletite de tulpini, ├«n form─â de ghirland─â. ÔÇô 4. Sfoar─â de m─âsurat terenurile. ÔÇô 5. Suprafa╚Ť─â de p─âm├«nt de cultur─â. ÔÇô Var. (├«nv.) ╚Öi mr. fune, megl. funi, fu┼ä─â. Lat. f┼şnis (Pu╚Öcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), cf. v. fr. ╚Öi Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, cf. lat. med. funis ÔÇ×por╚Ťiune de terenÔÇŁ (Niermeyer 458), v. logud. fune ÔÇ×m─âsur─âÔÇŁ (Wagner 114); prin urmare, nu se justific─â ├«ncercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune ├«n leg─âtur─â aceast─â ├«ntrebuin╚Ťare cu lat. fundus. Der. funar (var. funier), s. m. (persoan─â care face funii); funire, s. f. (├«nv., suprafa╚Ť─â m─âsurat─â cu sfoara); funitur─â, s. f. (├«nv., funie, m─âsur─â de dimensiune); ├«nfunia, vb. (a face funii; a lega cu o fr├«nghie; a fixa p─âr├«mele unei ambarca╚Ťii). Cf. funigel. ÔÇô Din rom. provine bg. funija (Capidan, Raporturile, 229).
F├ÜNIE ~i f. 1) Sfoar─â groas─â, confec╚Ťionat─â prin r─âsucirea mai multor fire unul ├«n jurul altuia; fr├ónghie. ÔŚŐ Drept ca ~a ├«n sac (sau ├«n traist─â) a) str├ómb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se str├ónge, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, la deznod─âm├ónt. A juca pe ~ a) a executa numere de acroba╚Ťie pe o funie ├«ntins─â; b) a fi foarte activ (╚Öi docil). A vorbi de ~ ├«n casa sp├ónzuratului a vorbi ├«n prezen╚Ťa cuiva despre ceva care ├«i aminte╚Öte de lucruri nepl─âcute. 2) ├«nv. Unitate de m─âsur─â pentru lungime folosit─â, ├«n trecut, la m─âsurarea p─âm├óntului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis
funie f. 1. sfoară groasă sucită din mai multe fire de legat sau de atârnat: funie de teiu; 2. măsură agricolă de lungime (10-20 stânjeni): a trage cu funia. [Vechiu-rom. fune = lat. FUNIS].
*f├║nie ╚Öi (Trans.) f├║ne (lat. f├╗nis, it. fune. V. fu─şor). Fr├«nghie, sfoar─â groas─â. (V. tro─şnic, ╚Ötreang). O veche m─âsur─â agrar─â (sec. 16) ├«n lungime de 12 st├«njen─ş ╚Öi uzitat─â la m─âsurat l─â╚Ťimile mo╚Öioarelor. V. curea, sfoar─â). A ajuns funia la par, sÔÇÖa ajuns la extrem (cu bani─ş, cu v─şa╚Ťa ╚Ö. a.), ca calu la arie, de unde ╚Öi vine expresiunea.
funie s. v. CURPEN. VREJ.
FUNIE s. 1. fr├«nghie, (pop.) ╚Ötreang, (Ban., Transilv. ╚Öi Olt.) paivan, (Transilv. ╚Öi Maram.) ╚Öparg─â, (Ban., Transilv. ╚Öi Bucov.) ╚Ötric, (├«nv.) a╚Ť─â, (arg.) t─âu. (A legat vita cu o ~.) 2. cunun─â. (O ~ de ceap─â sau de usturoi.)
f├║nie, funii, s.f. ÔÇô Fr├ónghie. ÔÖŽ Funie r─âsucit─â, motiv incizat sau sculptat ├«n relief pe por╚Ťile maramure╚Öene, simboliz├ónd infinitul: ÔÇ×E motivul speran╚Ťei, al aspira╚Ťiei cosmice, al leg─âturii omului cu spa╚Ťiul ╚Öi cu timpul; e totodat─â simbolul ondulat al plaiului mioritic, al peisajului r─âsfr├ónt ├«n deal-vale, at├ót de specific Maramure╚ÖuluiÔÇŁ (Avram, 2006: 197). ÔÇô Lat. funis (╚ś─âineanu, Scriban, Pu╚Öcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).
FUNIE subst. Funaru, S. act. ÔÇ×cel ce face funiiÔÇŁ (DLR). Cf. Funogea (Mo╚Ť).
a fi dus cu funia ├«n larg expr. (intl.) 1. a-╚Öi m─ârturisi rapid vina (├«n anchet─â). 2. a se intimida ├«n fa╚Ťa anchetatorilor din cauza lipsei de experien╚Ť─â.

Funie dex online | sinonim

Funie definitie

Intrare: funie
funie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e
Intrare: Funie
Funie