Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru funicular

FUNICUL├üR, funiculare, s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe st├ólpi, pe care circul─â cabinele cu pasageri ╚Öi c─ârucioarele cu materiale, folosit ├«n regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (├Än sintagma) Poligon funicular = construc╚Ťie grafic─â de forma unei linii poligonale, care serve╚Öte, ├«n mecanic─â, la studiul unui sistem de for╚Ťe. ÔÇô Din fr. funiculaire.
FUNICUL├üR, funiculare, s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe st├ólpi, pe care circul─â cabinele cu pasageri ╚Öi c─ârucioarele cu materiale, folosit ├«n regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (├Än sintagma) Poligon funicular = construc╚Ťie grafic─â de forma unei linii poligonale, care serve╚Öte, ├«n mecanic─â, la studiul unui sistem de for╚Ťe. ÔÇô Din fr. funiculaire.
FUNICUL├üR, funiculare, s. n. Cale de transport, de obicei aerian─â, pentru materiale sau pentru persoane, cu trac╚Ťiune prin cablu, folosit─â ├«n regiunile de munte. ├Äntre Petrila ╚Öi Aninoasa, cale de ╚Öase kilometri, se ├«ntinde linia funicularului, peste dealuri, peste podi╚Öuri ╚Öi peste pr─âp─âstii, uneori la o ├«n─âl╚Ťime de sute de metri. BOGZA, V. J. 89. Uluce ╚Öi funiculare suspendate aerian, deasupra r├«pelor, aduceau butucii p├«n─â ├«n pragul fabricii. C. PETRESCU, S. 216.
*funiculár1 (poligon ~) adj. m.; pl. f. funiculáre
funiculár2 s. n., pl. funiculáre
funiculár s. n., adj. n., pl. funiculáre
FUNICULÁR s. (prin Maram.) ștric.
FUNICUL├üR, -─é adj. Referitor la cordonul ombilical sau spermatic. // s.n. Mijloc de transport aerian pentru transportat materiale sau persoane, format din cabluri purt─âtoare de vagonete. ÔÖŽ Fr├ónghie de alpinism ├«ntins─â peste o pr─âpastie, o cr─âp─âtur─â sau o pr─âbu╚Öire pentru a trece oameni ╚Öi materiale. [< fr. funiculaire].
FUNICUL├üR, -─é I. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului. ÔÖŽ (fig.) poligon ~ = construc╚Ťie grafic─â de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de for╚Ťe. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purt─âtoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) fr├ónghie ├«ntins─â peste o pr─âpastie pentru a trece oameni ╚Öi materiale. (< fr. funiculaire)
FUNICULÁR ~e n. 1) Mijloc de transport aerian, constând dintr-un cablu suspendat, pe care se deplasează vagonete cu materiale sau cabine de pasageri, folosit în zonele montane greu accesibile. 2) Cale de deplasare prin aer cu ajutorul acestui mijloc de transport. 3) Cale ferată unde vagoanele sunt trase cu ajutorul unor cabluri pe o pantă abruptă. /<fr. funiculaire
funicular a. se zice de un tren destinat a urca pante grele și care e pus în mișcare prin funii: drum de fier funicular.
*funicul├ír, -─â adj. (d. lat. fun─şculus, dim. d. funis, funie). Cu funi─ş, pe funi─ş. Drum de fer funicular, f─âcut pe un mare pov├«rni╚Ö ╚Öi tr─âg├«nd vagoanele cu o funie de s├«rm─â care se ├«nf─â╚Öoar─â pe o ax─â. S. n., pl. e. Un funicular.
FUNICULAR s. (prin Maram.) ștric.

Funicular dex online | sinonim

Funicular definitie

Intrare: funicular
funicular substantiv neutru adjectiv neutru