funicei definitie

2 intrări

8 definiții pentru funicei

FURNICÉL s. v. abces, furuncul, păducel.
furnicél (-éi), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură.
funicéi s.m. pl. (reg.) 1. crampe, cârcei. 2. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă).
furnicéi s.m. pl. (reg.) boală de piele.
funicei m. pl. Mold. și Tr. 1. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă); 2. un fel de cârcei proveniți din scurtarea mușchilor. [Origină necunoscută].
funicél, -gél și furnicél m., pl. eĭ (probabil, d. lat. furuncellus = furúnculus, furuncul; mrom. furențél și sfurunțél). Furuncul.
furnicél, V. funigel.
furnicel s. v. ABCES. FURUNCUL. PĂDUCEL.

funicei dex

Intrare: funicei
funicei
Intrare: furnicel
furnicel substantiv masculin
funicel substantiv masculin