Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru fungibil

FUNG├ŹBIL, -─é, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi ├«nlocuit cu altul de acela╚Öi fel, de aceea╚Öi calitate ╚Öi aceea╚Öi cantitate, ├«n cazul c├ónd formeaz─â obiectul unei obliga╚Ťii. ÔÇô Din fr. fongible, lat. fungibilis.
FUNG├ŹBIL, -─é, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi ├«nlocuit cu altul de acela╚Öi fel, de aceea╚Öi calitate ╚Öi aceea╚Öi cantitate, ├«n cazul c├ónd formeaz─â obiectul unei obliga╚Ťii. ÔÇô Din fr. fongible, lat. fungibilis.
FUNG├ŹBIL, -─é, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi ├«nlocuit cu altul de acela╚Öi fel, de aceea╚Öi calitate ╚Öi de aceea╚Öi cantitate, ├«n cazul c├«nd formeaz─â obiectul unei obliga╚Ťii. Bunuri fungibile.
fung├şbil adj. m., pl. fung├şbili; f. fung├şbil─â, pl. fung├şbile
fung├şbil adj. m., pl. fung├şbili; f. sg. fung├şbil─â, pl. fung├şbile
Fungibil Ôëá nefungibil
FUNG├ŹBIL, -─é adj. (Jur.; despre lucruri) Care se consum─â prin ├«ntrebuin╚Ťare ╚Öi nu poate fi restituit ├«n natur─â. [< lat. fungibilis, cf. fr. fongible].
FUNGIBIL, -─é adj. (jur.; despre lucruri) care poate fi ├«nlocuit, ├«n cazul unei obliga╚Ťii, cu altul de aceea╚Öi natur─â. (< fr. fongible, lat. fungibilis)
FUNG├ŹBIL ~─â (~i, ~e) jur. (despre lucruri) Care poate fi ├«nlocuit de altul de acela╚Öi fel ╚Öi aceea╚Öi valoare. /<fr. fongible, lat. fungibilis
*fung├şbil, -─â adj. (lat. fungibilis, V. func╚Ťiune). Jur. Care se consum─â pin ├«ntrebuin╚Ťare ╚Öi nu se poate restitui ├«n natur─â, dar se poate ├«nlocui pin alt-ceva: lucrur─ş fungibile.

Fungibil dex online | sinonim

Fungibil definitie

Intrare: fungibil
fungibil adjectiv