FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fondează ceva; întemeietor, ctitor. [Var.: fundatór, -oáre adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.

FUNDATÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. fondator.

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fundează ceva: întemeietor, ctitor. [Var.: fundatór, -oáre adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.

FUNDATÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. fondator.

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, s. m. și f. (Și în forma fundator) Persoană care fundează ceva; întemeietor, ctitor. Fundatorii au lăsat mănăstirilor avutul lor. ODOBESCU, S. II 45. Lîngă biserica aceasta e mormintul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215. ◊ (Adjectival) Membru fondator. – Variantă: fundator, -oáre s. m. și f.

FUNDATÓR, -OÁRE adj. v. fondator.

fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fondatoáre

fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; f. sg. și pl. fondatoáre, g.-d. sg. art. fondatoárei

FONDATÓR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezământ.) 2. v. întemeietor.

FONDATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur].

FUNDATÓR, -OÁRE s.m. și f. v. fondator.

FONDATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care fundează ceva; întemeietor; ctitor. (< fr. fondateur)

FONDATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a fondat ceva; întemeietor. /<fr. fondateur

fundator m. întemeietor.

*fundatór, -oáre adj. și s. Întemeĭetor.

FONDATOR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.) 2. creator, făuritor, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de școală.)