Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru fundamental

FUNDAMENT├üL, -─é, fundamentali, -e, adj. 1. De baz─â, principal, esen╚Ťial. 2. (Fon.; substantivat, f.) Frecven╚Ť─â fundamental─â. ÔÇô Din fr. fondamental, lat. fundamentalis.
FUNDAMENT├üL, -─é, fundamentali, -e, adj. 1. De baz─â, principal, esen╚Ťial. 2. (Fon.; substantivat, f.) Frecven╚Ť─â fundamental─â. ÔÇô Din fr. fondamental, lat. fundamentalis.
FUNDAMENT├üL, -─é, fundamentali, -e, adj. De baz─â, principal, esen╚Ťial, primordial. Unul din principiile fundamentale ale conducerii de partid ├«l constituie munca colectiv─â ├«n rezolvarea tuturor problemelor importante ale muncii de partid. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2641.
fundamentál adj. m., pl. fundamentáli; f. fundamentálă, pl. fundamentále
fundamentál adj. m., pl. fundamentáli; f. sg. fundamentálă, pl. fundamentále
FUNDAMENT├üL adj. 1. v. esen╚Ťial. 2. v. elementar.
Fundamental Ôëá secundar
FUNDAMENT├üL, -─é adj. De baz─â, principal, esen╚Ťial. // s.f. (Muz.) Sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice naturale ╚Öi care se aude mai clar dec├ót celelalte. [Var. fondamental, -─â adj. / cf. lat. fundamentalis, fr. fondamental].
FUNDAMENT├üL, -─é I. adj. de baz─â, principal, esen╚Ťial. II. s. f. (muz.) 1. sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar dec├ót celelalte. 2. sunet de baz─â al unui acord. (< fr. fondamental, lat. fundamentalis)
FUNDAMENT├üL ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi adverbial Care ╚Ťine de fundament; propriu fundamentului. 2) Care este de prim─â importan╚Ť─â; foarte important; primordial; cardinal; substan╚Ťial; esen╚Ťial; principal. /<fr. fondamental, lat. fundamentalis
fundamental a. 1. ce serv─â de fundament: piatr─â fundamental─â; 2. fig. esen╚Ťial, principal: argument fundamental.
*fundament├íl, -─â adj. (lat. fundamentalis). Care serve╚Öte ca fundament: peatr─â fundamental─â. Fig. Principal, esen╚Ťial: regul─â fundamental─â. Adv. Din fundament: a nimici fundamental demagogia.
FUNDAMENTAL adj, ad├«nc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esen╚Ťial, hot─âr├«tor, important, ├«nsemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substan╚Ťial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)
mas─â fundamental─â, (engl.= mesostasis) materialul intersti╚Ťial al unei roci vulcanice cu structur─â porfiric─â, ├«n care se g─âsesc fenocristale; m.f. poate avea o structur─â hialin─â, microcristalin─â, granofiric─â, intergranular─â, eviden╚Ťiind ├«n acest fel particularit─â╚Ťile momentului final de cristalizare a unei topituri magmatice. Pentru m.f. cu structur─â afanitic─â ╚Öi, de obicei, pentru cea cu structur─â hialin─â, este utilizat─â denumirea de past─â a rocii. Sin. mezostaz─â.
fundamental─â 1. Principal─â component─â acordic─â: elementul sonor pe care se construie╚Öte un acord* ├«n stare direct─â, prin suprapunere de intervale* de ter╚Ť─â*. Astfel, ├«n stare* direct─â, f. se afl─â plasat─â la baza acordului, dar ea poate fi dispus─â ╚Öi ├«n interiorul sau la v├órful acestuia, situa╚Ťie ├«n care la baz─â pot apare celelalte componente acordice (cvinta*, ter╚Ťa*, septima*). Rameau este primul care sistematizeaz─â, la ├«nceputul sec. 18, tipurile de acorduri ╚Öi st─ârile acestora ├«n baza armonicelor* naturale ale unui sunet considerat a fi fundamental. Impropriu este desemnat─â uneori prin f. finala *unui mod (1). 2. Sunet fundamental. Orice sunet* de frecven╚Ť─â anumit─â gener├ónd armonice* superioare ca rezultat al vibra╚Ťiei* concomitente, integrale ╚Öi fragmentare a unui corp sonor (coard─â, coloan─â sonor─â, bar─â metalic─â, lemn etc.).
FUNDAMENTÁL, -Ă adj. (cf. lat. fundamentalis, fr. fondamental): în sintagmele sens fundamental, timp fundamental și vocabular fundamental (v.).

Fundamental dex online | sinonim

Fundamental definitie

Intrare: fundamental
fundamental adjectiv