fundac definitie

16 definiții pentru fundac

FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri, s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.
FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri, s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.
FUNDÁC1, fundaci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări călătoare. V. bodîrlău, cufundar.
FUNDÁC2, fundacuri, s. n. 1. Așternut de paie pe care se fac stogurile. 2. Fundătură. Trecătorul se rătăcea... în uliți, ulicioare și fundacuri cotite. SADOVEANU, Z. C. 79. ♦ Înfundătură. Sus, către fundacul arinilor, trosnetul ghețurilor, la adîncimi, s-auzea ca un depărtat muget. CAMILAR, N. II 336.
fundác1 (pasăre) s. m., pl. fundáci
fundác2 (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri
fundác (zool.) s. m., pl. fundáci
fundác (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri
FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare.
FUNDÁC2 ~ci m. v. CUFUNDAR. /fund + suf. ~ac
FUNDÁC1 ~uri n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac
cufundác, fundác și cufundár m. (d. cufund). Un fel de lișiță c’un moț de pene albe în prejuru capuluĭ, numită și bodîrlăŭ (colymbus). Un fel de rață sălbatică cu pene negre lucitoare și pîntecele alb, numită și corcodel (pódiceps).
1) fundác m. Cufundac. V. corcodel 1.
2) fundác n., pl. e (d. fund). Nord. Înfundătură, fundătură, stradă înfundată. Cantină orĭ han (pe cîmp). Șiră de paĭe. V. impas.
fundac s. v. ALEE. BODÎRLĂU. CORCODEL. CUFUNDAR. FUNDĂTURĂ. INTRARE.
fundác, s.n. – (înv.) Fundătură. ♦ (top.) Fundac, pădure în Săcel (Vișovan, 2005). – Din fund „locul unde se închide o vale, o depresiune” + suf. -ac (Scriban, DEX, MDA).

fundac dex

Intrare: fundac (pasăre)
fundac 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: fundac (fundătură, așternut)
fundac 3 pl. -e substantiv neutru
fundac 2 pl. -uri substantiv neutru