Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

43 defini╚Ťii pentru fund

FUND, funduri, s. n. 1. Partea de jos a unui vas, form├ónd baza lui; cantitate de materii, lichide etc. r─âmas─â pe aceast─â parte a vasului. ÔÖŽ Fiecare dintre cele dou─â fe╚Ťe plane (mobile) ╚Öi opuse ale unui butoi sau ale altui recipient. ÔÖŽ Taler de lemn pe care se r─âstoarn─â m─âm─âliga, se toac─â zarzavaturile etc.; c├órp─âtor. 2. (Fam.) ╚śezut, dos. 3. Partea de jos, ├«nchis─â, a unei cavit─â╚Ťi naturale; limita de jos. ÔŚŐ Fund de ochi = totalitatea membranelor interne ale ochiului, accesibile examenului oftalmoscopic, ├«n urma c─âruia pot fi identificate unele boli oculare. ÔŚŐ Expr. A se da la fund = a) a se l─âsa ├«n ad├óncul apei, a se cufunda; b) a disp─ârea din via╚Ťa public─â, a se retrage; c) a se ascunde pentru a sc─âpa de sub urm─ârire. ÔÖŽ Partea cea mai dep─ârtat─â (considerat─â ├«n linie orizontal─â) a unui loc. ÔŚŐ Expr. Fundul fundului = punct foarte dep─ârtat; locul cel mai ad├ónc; extremitate pe orizontal─â sau pe vertical─â. ÔÖŽ (Cu determin─âri indic├ónd o regiune) Punct foarte dep─ârtat de un centru politic sau cultural. ÔÖŽ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confec╚Ťionate care se opune deschiz─âturii. ÔŚŐ Sac f─âr─â fund = a) om lacom, nes─â╚Ťios; b) loc unde se g─âse╚Öte ├«ntotdeauna ceva, unde nu se epuizeaz─â ceea ce se g─âse╚Öte acolo. ÔÖŽ Partea opus─â deschiz─âturii la unele obiecte confec╚Ťionate. ÔÇô Lat. fundus.[1]
FUND, funduri, s. n. 1. Partea de jos a unui vas, form├ónd baza lui; cantitate de materii, lichide etc. r─âmas─â pe aceast─â parte a vasului. ÔÖŽ Parte (mobil─â) care formeaz─â baza unui butoi sau a altui recipient. ÔÖŽ Taler de lemn pe care se r─âstoarn─â m─âm─âliga, se toac─â zarzavaturile etc.; c├órp─âtor. 2. (Fam.) ╚śezut, dos. 3. Partea de jos, ├«nchis─â, a unei cavit─â╚Ťi naturale; limita de jos. ÔŚŐ Expr. A se da la fund = a se l─âsa ├«n ad├óncul apei, a se scufunda; a disp─ârea din via╚Ťa public─â, a se retrage; a se ascunde pentru a sc─âpa de urm─ârire. ÔÖŽ Partea cea mai dep─ârtat─â (considerat─â ├«n linie orizontal─â) a unui loc. ÔŚŐ Expr. Fundul fundului = punct foarte ├«ndep─ârtat; locul cel mai ad├ónc; extremitate pe orizontal─â sau pe vertical─â. ÔÖŽ (Cu determin─âri indic├ónd o regiune) Punct foarte dep─ârtat de un centru politic sau cultural. ÔÖŽ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confec╚Ťionate care se opune deschiz─âturii. ÔŚŐ Sac f─âr─â fund = a) om lacom, nes─â╚Ťios; b) loc unde se g─âse╚Öte ├«ntotdeauna ceva, unde nu se epuizeaz─â ceea ce se g─âse╚Öte acolo. ÔÖŽ Partea de deasupra a unui acoper─âm├ónt de cap. ÔÇô Din lat. fundus.
FUND1 s. m. v. pund.
FUND2, funduri, s. n. (Urmat adesea de determin─âri ├«n genitiv sau introduse prin prep. ┬źde┬╗) 1. Partea de jos a unui vas, form├«nd baza lui. Floarea Voiculesei ├«╚Öi aplec─â privirile spre fundul ├«ntunecat al c─ânii. MIHALE, O. 204. M├«nca privind ├«n fundul farfuriei. SAHIA, N. 57. ├Ä├«ndat─â se pomeni cu cei doi arapi negri ca fundul ceaunului. ISPIRESCU, L. 107. De la munte p├«nÔÇÖ la mare parc─â-s funduri de c─âldare (Mu╚Öuroaiele). TEODORESCU, P. P. 235. ÔÖŽ Cantitate r─âmas─â pe fundul unui vas. Izu Protopopescu gr─âbe╚Öte s─â termine un fund de sticl─â. C. PETRESCU, A. 452. ÔÖŽ Parte (mobil─â) care formeaz─â baza sau capacul unui butoi sau al altui recipient. Setil─â d├«nd fundurile afar─â la c├«te o bute... ╚Ťi-o sugea dintr-o singur─â sorbitur─â. CREANG─é, O. A. 256. ÔÖŽ Taler de lemn pe care se r─âstoarn─â m─âm─âliga, se toac─â zarzavatul etc.; c├«rp─âtor. ├Ändat─â, m─âmuc─â, r─âspunse fata lep─âind prin b─ât─âtur─â ╚Öi zmuncind cofa goal─â de pe fundul ei. SADOVEANU, B. 22. Aburi se ridic─â molatici ├«n tavan, de pe m─âm─âliga ce asud─â pe fund. VLAHU╚Ü─é, O. A. 97. M─âm─âliga s─â r─âstoarn─â ori pe fund ori pe mas─â. ╚śEZ. V 5. 2. Partea de jos, ├«nchis─â a unei cavit─â╚Ťi naturale; limita de jos. Apele se-ndeas─â-n ropot Tulburate preste prunduri, Neguri tres─ârind se-nal╚Ť─â Din pr─âp─âstii f─âr─â funduri. IOSIF, P. 74. Lu├«nd suli╚Ťa, ├«n╚Ťep─â fundul f├«nt├«nei de mai multe ori. ISPIRESCU, L. 318. Marea, c─â-i mare, ╚Öi ├«nc─â are fund, dar inima omului. ALECSANDRI, T. I 382. Caimac, gugoa╚Öe, alivenci, iaurt, serailii... ╚Ö.c.l. se ├«ngropau ├«n stomahul lui ca ├«ntr-un abis f─âr─â fund. NEGRUZZI, S. I. 286. ÔŚŐ Fig. ├Än fundul privirilor lui un foc ├«ntunecos ardea. SADOVEANU, O. I 129. Ochii i s-au dus ├«n fundul capului, picioarele abia ├«l mai ╚Ťineau. C. PETRESCU, S. 157. E greu... c├«nd ai voi s─â gr─âie╚Öti cuiva o vorb─â, care-╚Ťi vine din fundul inimii, ╚Öi nu po╚Ťi. SLAVICI, O. I 151. ├Ä╚Ťi trimet o salutare c─âlduroas─â din fundul sufletului. CARAGIALE, O. VII 267. ÔŚŐ Expr. A se da la fund = a) a se l─âsa ├«n ad├«ncul apei, a se cufunda; b) fig. a disp─ârea din via╚Ťa public─â, a nu mai fi v─âzut ├«n lume, a se retrage; a se ascunde pentru a sc─âpa de sub urm─ârire. ÔÖŽ Ad├«ncime. Era aci vorba de tone de c─ârbuni, tone de font─â, de g├«lg├«itul uleios al ╚Ťi╚Ťeiului, de harta fundurilor neexplorate ├«nc─â ale p─âm├«ntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/1. ÔÖŽ Partea cea mai dep─ârtat─â (considerat─â ├«n linie orizontal─â) a unui loc. Camera lui era cea mai din fund. C. PETRESCU, C. V. 42. Ioana d─âdea de m├«ncare purcelului mai ├«n fundul ogr─âzii. REBREANU, R. I. 147. La o mas─â din fund se f─âcuse socoteala rudelor lui Nicola Marulis. BART, E. 35. ÔŚŐ Fig. Minaretele a dou─â-trei geamii ╚Öi turla unei biserici se desprindeau ├«n conture puternice de pe sidefatele funduri ale serei. MACEDONSKI, O. III 65. ÔŚŐ Expr. Fundul-fundului = punct foarte dep─ârtat, extremitate. Cunosc calea codrului P├«n─â-n fundul-fundului. ALECSANDRI, P. P. 207. ÔÖŽ (Cu determin─âri indic├«nd o regiune) Punct foarte dep─ârtat de centrul politic sau cultural. Un fund de ╚Ťar─â. Ôľş Ne aflam ╚Öi c├«╚Ťiva... prieteni buni din timpurile copil─âriei petrecute ├«n aceea╚Öi mahala, ├«ntr-un ora╚Ö din fundul Moldovei. BART, S. M. 12. ÔÖŽ Partea dinapoi a unui vehicul. Malca... se suie deasupra saltelelor, ├«n fundul c─âru╚Ťei. CREANG─é, P. 117. 3. Partea unui obiect confec╚Ťionat care se opune deschiz─âturii. Fundul buzunarului. Fundul sacului. Ôľş M─âcar cinci lei de-ar g─âsi ├«ntr-un fund de buzunar. C. PETRESCU, C. V. 117. ÔŚŐ Expr. Sac f─âr─â fund = om lacom, nes─â╚Ťios. ÔÖŽ Partea de deasupra a unui acoper─âm├«nt de cap. Purta o c─âciul─â... cu fundul turtit. SADOVEANU, O. III 543. Cuno╚Ötea p─âdurea Coto╚Ömanei cum ├«╚Öi cuno╚Ötea fundul c─âciulii. GALACTION, O. I 267. 4. (Regional, rar) Pielea cea mai groas─â de pe spinarea unui animal. Dar, ce-i drept, [ciubotele] f─âceau paralele acele; c─âci pusese piele bun─â de fund. CREANG─é, A. 103.
fund s. n., pl. f├║nduri
fund (partea de jos sau dinapoi, îndepărtată a unui obiect, obiect de bucătărie) s. n., pl. fúnduri
fund (= pfund) s. m. (s. n.), pl. funzi (funduri)
FUND s. v. tur.
FUND s. 1. dos. (├Äntoarce vasul cu ~ul ├«n sus.) 2. v. toc─âtor. 3. (pop.) c├órp─âtor, (reg.) mas─â, (Transilv. ╚Öi Maram.) tabl─â. (~ de m─âm─âlig─â.) 4. v. cod├órl─â. 5. dos, spate. (├Än ~ul cur╚Ťii.) 6. v. ad├ónc. 7. ad├ónc, ad├óncime, afund, profunzime, str─âfund. (Din ~ul lacului.) 8. v. ╚Öezut.
Fund Ôëá gur─â
FUND s.m. v. funt.
fund (-duri), s. n. ÔÇô 1. Parte de jos a unui obiect. ÔÇô 2. Parte de jos ╚Öi interior al unei concavit─â╚Ťi, ad├«ncime. ÔÇô 3. Dep─ârtare, parte mai ├«ndep─ârtat─â a unei perspective. 4. Taler de lemn, c├«rp─âtor. ÔÇô Mr., megl., istr. fund. Lat. f┼şndus (Pu╚Öcariu 672; Candrea-Dens., 679; REW 3585; DAR), cf. alb. funt (Meyer 111; Philippide, II, 643), it. fondo, prov. fons, fr. fond, sp. hondo, port. fundo. Este dublet de la fond, s. n. (fund, mai ales ├«n accep╚Ťiile sale abstracte), din fr. fond, pe care unii autori din trecut (╚śincai, sec. XVIII), l-au folosit ╚Öi cu forma fund. Der. afund, adv. (├«nspre fund; ├«n profunzime, ad├«nc; perfect; adj., profund, ad├«nc), mr. afundu, cu a- caracteristic forma╚Ťiilor adv. (Candrea-Dens., 680; DAR); afund, s. n. (ad├«ncime, profunzime); afunda, vb. (a ad├«nci), format pe baza adv. (dup─â Pu╚Öcariu 36 ╚Öi Candrea-Dens., 681, de la un lat. *aff┼şnd─üre, cf. it. affondare, v. fr. afonder, sp. ahondar, port. afundar; REW are dreptate c├«nd consider─â cuv├«ntul drept der. intern, dar se ├«ndoie╚Öte nejustificat cu privire la autenticitatea celorlal╚Ťi termeni rom.); ├«nfunda, vb. (a pune fund la o putin─â; a ├«nchide, a astupa; a ├«n╚Ťesa, a ├«ndesa; a ad├«nci; a umple cu (de); a ├«nchide, a izola; a ├«ngropa; a (se) ad├«nci, a (se) astupa; a se duce la fund; a pune ├«ntr-o situa╚Ťie grea, a ├«ncol╚Ťi; a z─âp─âci, a n─âuci; refl. ╚Öi cu pron. dativ, a se da ├«nvins, a se l─âsa p─âguba╚Ö), cu pref. -├«n, cf. lat. inf┼şnd─üre; ├«nfundat, adj. (astupat; ├«mbuteliat; sufocat, ├«necat; plin, ├«n╚Ťesat; gr─âsu╚Ť, dolofan; ├«nchis, astupat; cufundat, ad├«ncit); ├«nfund─âtor, adj. (atacator); (├«n)fund─âtoare, s. f. (parte din spate a carului); (├«n)fund─âtur─â, s. f. (strad─â, uli╚Ť─â care se ├«nfund─â; col╚Ť, ungher; ascunz─âtoare; impas); desfunda, vb. (a scoate fundul la o putin─â; a destupa, a scoate dopul; a deschide, a desface; a strica ploaia un drum); fundac, adj. (gr─âsu╚Ť, dolofan; s. n., nume dat mai multor p─âs─âri migratoare care se cufund─â ├«n ap─â: Podiceps cristatus; Podiceps negricollis; Colymbus septentrionalis); fundac s. n. (Trans., a╚Öternut de paie pus la baza unei c─âpi╚Ťe sau a unui stog; vest─â de piele; (├«n)fund─âtur─â); fundar, s. m. (pas─âre migratoare, Colymbus septentrionalis); fundar, s. n. (p├«nz─â de sac); fundei, s. n. (fundac, a╚Öternut de paie; parte care r─âm├«ne dintr-un material; parte ini╚Ťial─â a intestinului gros); fundoaie, s. f. (temelia casei; temelia pietrei de moar─â; cotitur─â, meandr─â); fundoare, s. f. (Trans., firid─â, ocni╚Ť─â); fundurei, s. n. (br├«nz─â f─âcut─â din ce r─âm├«ne de la zerul laptelui), numit astfel datorit─â acestor resturi sau funduri de lapte; fundurie, s. f. (culcu╚Ö, pat; baz─â de stog). Cf. cufunda. Der. neol. funda, vb., din fr. fonder, cu influen╚Ťa lui fund; nefundat, adj. (ne├«ntemeiat); funda╚Ťi(un)e, s. f. (fundament, baz─â, temelie); fund─âtor, s. m. (fondator); fundal (var. fondal), s. n. (decor care acoper─â fundul unei scene de teatru sau fond al unui tablou reprezent├«nd perspectiva); fundament, s. n. (baz─â, temelie), din lat. fundamentum (sec. XVIII); fundamental, adj. (esen╚Ťial).
FUND ~uri n. 1) Partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul c─âld─ârii. 2) Fiecare din cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale unui butoi. 3) Sc├óndur─â mic─â de diferite forme, ├«ntrebuin╚Ťat─â la buc─ât─ârie (pentru a t─âia ceva, a r─âsturna m─âm─âliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsal─â a corpului, pe care se ╚Öade; dos; ╚Öezut. 5) Partea de jos a unei cavit─â╚Ťi naturale. ~ul m─ârii. 6) Partea din spate a unui spa╚Ťiu. ~ul scenei. 7) Partea unor obiecte opus─â deschiz─âturii. ~ul sacului. /<lat. fundus
fund, fúnduri, s.n. (reg.) 1. pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal. 2. (înv.) teren, pământ.
fund n. 1. partea cea mai de jos: fundul mării; fig. fundul inimei; 2. partea cea mai depărtată: fundul grădinei; 3. partea opusă deschiderii sau intrării: fundul unui dulap; 4. ceeace rămâne la fund: fundul paharului, fundul sacului. [Lat. FUNDUS].
2) fund, V. funt.
1) fund n., pl. ur─ş (lat. f┼şndus, alb. funt, it. fondo, sard. fundu, fr. fond[s], pv. fons, sp. hondo, pg. fundo. V. fond, latifundi┼ş). Partea cea ma─ş de jos a unu─ş lucru cav: fundu unu─ş pahar, sac, pu╚Ť, r├«┼ş; une─ş m─âr─ş, v─â─ş. Fig. Fundu inimi─ş, ad├«ncu inimi─ş. Partea cea ma─ş dep─ârtat─â de intrare sa┼ş de punctu principal: fundu une─ş pivni╚Ťe, une─ş gr─âdin─ş, a muta un func╚Ťionar ├«n fundu ╚Ť─âri─ş. Bucat─â de lemn, lat─â ╚Öi groas─â, de t─â─şat carne, de pus mam─âliga ╚Ö. a. A da de fund, a ajunge la fund. A face economie de la fundu saculu─ş, c├«nd nu ╚Ť─ş-a┼ş ma─ş r─âmas de c├«t pu╚Ťin─ş ban─ş. Sac (sa┼ş buto─ş) f─âr─â fund, om care nu se ma─ş satur─â.
funt m. (rus. pol. funt, ung. font, germ. pfund, engl. pound, d. lat. pondus, greutate la cantar. V. ponderabil). Vech─ş. Jum─âtate de chilogram. S. n., pl. ur─ş. Un funt de lum├«n─âr─ş, un pachet de lum├«n─âr─ş (4-6). ÔÇô ╚śi fund. V. maj─â.
FUND s. 1. dos. (├Äntoarce vasul cu ~ ├«n sus.) 2. toc─âtor, (pop.) c├«rp─âtor, (reg.) toc─ânitor. (~ de carne, de ceap─â.) 3. (pop.) c├«rp─âtor, (reg.) mas─â, (Transilv. ╚Öi Maram.) tabl─â. (~ de m─âm─âlig─â.) 4. cod├«rl─â, (pop.) ├«nfund─âtoare, sc─âril─â, targ─â, (reg.) sc─ârig─â, (Mold. ╚Öi Bucov.) cheln─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) ╚Öiregl─â, (Olt. ╚Öi Munt.) ╚Öu╚Ölete. (~ la car, la c─âru╚Ť─â ori la sanie.) 5. dos, spate. (├Än ~ cur╚Ťii.) 6. ad├«nc, ad├«ncime, afund, m─âruntaie (pl.), profunzime, str─âfund, (reg.) afundi╚Ö, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (├«nv. fig.) ma╚Ťe (pl.). (├Än ~ p─âm├«ntului.) 7. ad├«nc, ad├«ncime, afund, profunzime, str─âfund. (Din ~ lacului.) 8. (ANAT.) dos, popou, ╚Öezut, (rar) posterior, (pop.) cur, (fam.) popsi, (eufemistic) pardon.
fund s. v. TUR.
fund, funduri, s. n. ÔÇô 1. Groap─â, ad├óncime. 2. Plan╚Öet─â de lemn pe care se pun oalele ce se iau de pe foc. ÔÖŽ (top.) La Fundoaia, mla╚Ötini situate ├«n Mun╚Ťii L─âpu╚Öului, la o altitudine de 970 ÔÇô 1.050 m, pe Valea Sasului (Timur, 2007: 34). ÔÇô Lat. fundus ÔÇ×fund, temelieÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban; Pu╚Öcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).
FUNDU-MOLDOVEI, com. ├«n jud. Suceava, pe r├óul Moldova; 4.419 loc. (1995). Expl. de pirite cuprifere ╚Öi sta╚Ťie de preparare. Biserica de lemn Sf. Nicolae (1800) ├«n satul Colacu.
LACUL F─éR─é FUND, lac antropologic, heliotermic, situat ├«n perimetrul ora╚Öului Ocna Sibiului, format ├«n cadrul unei saline p─âr─âsite ├«n 1775. Supr.: 1.665 m2; ad. max.: 32 m. Salinitatea apei la suprafa╚Ť─â este de 96 g/l, iar la 6 m ad├óncime de 318 g/l. Pe timpul verii, temp. apei la suprafa╚Ť─â este de 24,5┬░C, la 2,5 m ad├óncime 31,4┬░C, iar la sub 3 m ad├óncime scade 12-14┬░C, devenind constant─â c─âtre fundul lacului. Declarat rezerva╚Ťie natural─â hidrogeologic─â.
FUND subst. 1. Fund/a b. (RI I 21); -ea (Dm; Aș Br 150); -ea, pan, 1428 (Glos); 2. -ei (16 B II 314); -escu,; -ești și -ulea ss.
a bea paharul până la fund expr. a îndura un necaz / o durere până la capăt.
a da de fundul pungii expr. a nu mai avea bani
a da de fundul sacului expr. a termina resursele.
a i-o da (cuiva) din fundul triajului expr. (adol.) a lovi (pe cineva) cu toat─â puterea.
a r─âm├óne cu traista-n b─â╚Ť / cu fundul gol expr. a s─âr─âci, a sc─âp─âta.
a rupe fundul (cuiva) expr. a sodomiza.
a se da la fund expr. 1. a se retrage din via╚Ťa social─â. 2. (intl.) a se ascunde pentru a sc─âpa de urm─ârire. 3. (glum.) a fi homosexual.
a se duce ca toporul la fund expr. a se scufunda.
a se scula cu fundul ├«n sus expr. a fi moroc─ânos / indispus / ar╚Ť─âgos (├«n primele ore ale dimine╚Ťii).
a sta cu de╚Ötu-n cur / ├«n fund / ├«n gur─â expr. (vulg.) v. a sta cu bra╚Ťele ├«ncruci╚Öate.
a sta cu fundul în două / șapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu ști ce vrea.
a-i intra be╚Ťele ├«n cur / ├«n fund expr. (vulg. ÔÇô d. femei) a fi foarte slab─â, a avea picioare sub╚Ťiri.
a-l mânca în cur / în fund expr. (vulg.) 1. a fi indisciplinat. 2. a avea o stare de neastâmpăr, a fi agitat. 3. a fi imprudent, expunându-se unor riscuri inutile (de a fi mustrat, molestat, bătut etc.).
cu fundu-n sus expr. 1. (d. lucruri) răvășit, în dezordine. 2. (d. oameni) morocănos; mânios.
cu mâna-n fund / în buzunar expr. fără (a aduce) nimic.
fund, funduri s. n. 1. fese. 2. (cart.) cartea sau c─âr╚Ťile de dedesubt dintr-un pachet de c─âr╚Ťi care au fost amestecate.
m─âtrea╚Ť─â ├«n fund expr. (vulg.) individ care vrea s─â par─â mai versat dec├ót este ├«n realitate.
mut─â-╚Ťi curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) d─â-te mai ├«ncolo!, pleac─â de aici!
sac fără fund expr. 1. om lacom. 2. om care știe și povestește multe glume / anecdote.

Fund dex online | sinonim

Fund definitie

Intrare: fund (funt)
fund 2 pl. -i substantiv masculin
fund 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: fund (dos)
fund 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Fund
Fund