functor definitie

9 definiții pentru functor

FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – Din fr. functeur.
FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – Din fr. functeur.
fúnctor (func-tor) s. m., pl. fúnctori
fúnctor s. m. (sil. func-), pl. fúnctori
FUNCTÓR s. v. operator logic.
FÚNCTOR s.m. (Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr. foncteur].
FÚNCTOR s. m. (log.) conector interpropozițional care joacă rolul de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică. (< fr. foncteur)
FUNCTOR s. (LOG.) operator logic.
FÚNCTOR s. m. (cf. fr. foncteur, lat. functus < fungi „a îndeplini un rol”): orice cuvânt cu funcție sintactică, ca de exemplu operație, alb, cinci, fiecare, se coc, pretutindeni și haide încadrate în enunțuri, în care contractează diverse funcții sintactice.

functor dex

Intrare: functor
functor substantiv masculin
  • silabisire: func-