Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru functor

FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – Din fr. functeur.
FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – Din fr. functeur.
fúnctor (func-tor) s. m., pl. fúnctori
fúnctor s. m. (sil. func-), pl. fúnctori
FUNCTÓR s. v. operator logic.
FÚNCTOR s.m. (Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr. foncteur].
FÚNCTOR s. m. (log.) conector interpropozițional care joacă rolul de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică. (< fr. foncteur)
FUNCTOR s. (LOG.) operator logic.
FÚNCTOR s. m. (cf. fr. foncteur, lat. functus < fungi „a îndeplini un rol”): orice cuvânt cu funcție sintactică, ca de exemplu operație, alb, cinci, fiecare, se coc, pretutindeni și haide încadrate în enunțuri, în care contractează diverse funcții sintactice.

functor definitie

functor dex

Intrare: functor
functor substantiv masculin
  • silabisire: func-