Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru functor

F├ÜNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. ÔÇô Din fr. functeur.
F├ÜNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. ÔÇô Din fr. functeur.
f├║nctor (func-tor) s. m., pl. f├║nctori
f├║nctor s. m. (sil. func-), pl. f├║nctori
FUNCTÓR s. v. operator logic.
FÚNCTOR s.m. (Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr. foncteur].
F├ÜNCTOR s. m. (log.) conector interpropozi╚Ťional care joac─â rolul de operator logic; orice cuv├ónt cu func╚Ťie sintactic─â. (< fr. foncteur)
FUNCTOR s. (LOG.) operator logic.
F├ÜNCTOR s. m. (cf. fr. foncteur, lat. functus < fungi ÔÇ×a ├«ndeplini un rolÔÇŁ): orice cuv├ónt cu func╚Ťie sintactic─â, ca de exemplu opera╚Ťie, alb, cinci, fiecare, se coc, pretutindeni ╚Öi haide ├«ncadrate ├«n enun╚Ťuri, ├«n care contracteaz─â diverse func╚Ťii sintactice.

Functor dex online | sinonim

Functor definitie

Intrare: functor
functor substantiv masculin
  • silabisire: func-