funcționare definitie

35 definiții pentru funcționare

FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).
FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care ocupă o funcție publică; persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnaire (după funcție).
FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa.
FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, a se afla în stare de funcționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionner (după funcție).
FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ți-o] – Din fr. fonctionnare (după funcție).
FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa.
FUNCȚIONÁ, funcționez, vb. I. Intranz. A-și îndeplini funcția, rolul; a fi în stare de funcționare. În fundul minelor, la ultimul orizont, se află motoarele care pun în mișcare pompele de apă. Acestea sînt aproape tot atît de puternice ca și acelea care, la suprafață, fac să funcționeze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83. Aștept un telefon și aș vrea ca aparatul să funcționeze. SEBASTIAN, T. 73. – Pronunțat: -ți-o-.
FUNCȚIONÁR, -Ă, funcționari, -e, s. m. și f. (Uneori determinat prin «public») Persoană care îndeplinește în schimbul unui salariu o funcție administrativă în cadrul unei întreprinderi sau instituții de stat sau particulare; slujbaș. Prin birouri, funcționarii fumau liniștiți sau scriau aplecați pe registre. JIANU, C. 123. Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă. CARAGIALE, O. I 103. – Pronunțat: -ți-o-.
FUNCȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. Buna funcționare a unui aparat. ▭ Sfaturile populare și-au dovedit în cei cîțiva ani de funcționare superioritatea asupra vechilor organe administrative locale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2784. – Pronunțat: -ți-o-.
funcționá (a ~) (func-ți-o-) vb., ind. prez. 3 funcționeáză
funcționár (func-ți-o-) s. m., pl. funcționári
funcționáră (func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționárei; pl. funcționáre
funcționáre (func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționắrii; pl. funcționắri
funcționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. funcționeáză
funcționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. funcționári
funcționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționárei; pl. funcționáre
funcționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționării; pl. funcționări
FUNCȚIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
FUNCȚIONÁR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
FUNCȚIONÁRE s. mers. (~ unui ceasornic.)
FUNCȚIONÁ vb. I. intr. A-și exercita funcția, rolul. ♦ A fi în funcție, în stare de funcționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. fonctionner].
FUNCȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau într-o instituție; slujbaș. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnaire].
FUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [< funcționa].
FUNCȚIONÁ vb. intr. a-și exercita funcția, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)
FUNCȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deține o funcție administrativă într-o întreprindere sau instituție. (< fr. fonctionnaire)
A FUNCȚIONÁ ~éz intranz. (despre mașini, aparate etc.) A-și îndeplini funcția; a se afla în acțiune; a lucra; a merge. [Sil. -ți-o-] /<fr. fonctionner
FUNCȚIONÁR ~a, (~i, ~e) m. și f. Persoană angajată într-o funcție administrativă. /<fr. fonctionnaire
funcționà v. a-și împlini funcțiunea.
funcționar m. cel ce exercită o funcțiune publică.
funcționare f. acțiunea unei mașini în mișcare.
*funcționár, -ă s. (d. funcțiune; fr. fonctionnaire). Care împlinește o funcțiune publică saŭ privată: ministru e cel înalt funcționar în stat. V. cinovnic.
*funcționéz v. intr. (d. funcțiune; fr. fonctionner). Împlinesc o funcțiune (ca om orĭ ca mașină): această mașină funcționează bine. Îs pus în acțiune: această fabrică funcționează maĭ mult ĭarna.
FUNCȚIONA vb. 1. a lucra, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. (rar) a ființa. (~ un birou special de informații.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
FUNCȚIONAR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
FUNCȚIONARE s. mers. (~ unui ceasornic.)

funcționare dex

Intrare: funcționa
funcționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: funcționare
funcționare substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: funcționară
funcționară substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-