Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru func╚Ťionare

FUNC╚ÜION├ü, func╚Ťionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi ├«ndeplini func╚Ťia, rolul. ÔÖŽ A fi ├«n func╚Ťie, a se afla ├«n stare de func╚Ťionare. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô Din fr. fonctionner (dup─â func╚Ťie).
FUNC╚ÜION├üR, -─é, func╚Ťionari, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care ocup─â o func╚Ťie public─â; persoan─â care ├«ndepline╚Öte o munc─â cu caracter administrativ. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô Din fr. fonctionnaire (dup─â func╚Ťie).
FUNC╚ÜION├üRE, func╚Ťion─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a func╚Ťiona ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô V. func╚Ťiona.
FUNC╚ÜION├ü, func╚Ťionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi ├«ndeplini func╚Ťia, rolul. ÔÖŽ A fi ├«n func╚Ťie, a se afla ├«n stare de func╚Ťionare. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô Din fr. fonctionner (dup─â func╚Ťie).
FUNC╚ÜION├üR, -─é, func╚Ťionari, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care ├«ndepline╚Öte o munc─â cu caracter administrativ. [Pr.: -╚Ťi-o] ÔÇô Din fr. fonctionnare (dup─â func╚Ťie).
FUNC╚ÜION├üRE, func╚Ťion─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a func╚Ťiona ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô V. func╚Ťiona.
FUNC╚ÜION├ü, func╚Ťionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi ├«ndeplini func╚Ťia, rolul; a fi ├«n stare de func╚Ťionare. ├Än fundul minelor, la ultimul orizont, se afl─â motoarele care pun ├«n mi╚Öcare pompele de ap─â. Acestea s├«nt aproape tot at├«t de puternice ca ╚Öi acelea care, la suprafa╚Ť─â, fac s─â func╚Ťioneze grelele ascensoare. BOGZA, V. J. 83. A╚Ötept un telefon ╚Öi a╚Ö vrea ca aparatul s─â func╚Ťioneze. SEBASTIAN, T. 73. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-o-.
FUNC╚ÜION├üR, -─é, func╚Ťionari, -e, s. m. ╚Öi f. (Uneori determinat prin ┬źpublic┬╗) Persoan─â care ├«ndepline╚Öte ├«n schimbul unui salariu o func╚Ťie administrativ─â ├«n cadrul unei ├«ntreprinderi sau institu╚Ťii de stat sau particulare; slujba╚Ö. Prin birouri, func╚Ťionarii fumau lini╚Öti╚Ťi sau scriau apleca╚Ťi pe registre. JIANU, C. 123. Mie-mi place s─â m─â serveasc─â func╚Ťionarul cu tragere de inim─â. CARAGIALE, O. I 103. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-o-.
FUNC╚ÜION├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a func╚Ťiona ╚Öi rezultatul ei. Buna func╚Ťionare a unui aparat. Ôľş Sfaturile populare ╚Öi-au dovedit ├«n cei c├«╚Ťiva ani de func╚Ťionare superioritatea asupra vechilor organe administrative locale. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2784. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-o-.
func╚Ťion├í (a ~) (func-╚Ťi-o-) vb., ind. prez. 3 func╚Ťione├íz─â
func╚Ťion├ír (func-╚Ťi-o-) s. m., pl. func╚Ťion├íri
func╚Ťion├ír─â (func-╚Ťi-o-) s. f., g.-d. art. func╚Ťion├írei; pl. func╚Ťion├íre
func╚Ťion├íre (func-╚Ťi-o-) s. f., g.-d. art. func╚Ťionß║»rii; pl. func╚Ťionß║»ri
func╚Ťion├í vb. (sil. -╚Ťi-o-), ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. func╚Ťione├íz─â
func╚Ťion├ír s. m. (sil. -╚Ťi-o-), pl. func╚Ťion├íri
func╚Ťion├ír─â s. f. (sil. -╚Ťi-o-), g.-d. art. func╚Ťion├írei; pl. func╚Ťion├íre
func╚Ťion├íre s. f. (sil. -╚Ťi-o-), g.-d. art. func╚Ťion─ârii; pl. func╚Ťion─âri
FUNC╚ÜION├ü vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a fiin╚Ťa. (~ un birou special de informa╚Ťii.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu ├«ntreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
FUNCȚIONÁR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
FUNCȚIONÁRE s. mers. (~ unui ceasornic.)
FUNC╚ÜION├ü vb. I. intr. A-╚Öi exercita func╚Ťia, rolul. ÔÖŽ A fi ├«n func╚Ťie, ├«n stare de func╚Ťionare. [Pron. -╚Ťi-o-. / < fr. fonctionner].
FUNC╚ÜION├üR, -─é s.m. ╚Öi f. Persoan─â care de╚Ťine o func╚Ťie administrativ─â ├«ntr-o ├«ntreprindere sau ├«ntr-o institu╚Ťie; slujba╚Ö. [Pron. -╚Ťi-o-. / cf. fr. fonctionnaire].
FUNC╚ÜION├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a func╚Ťiona ╚Öi rezultatul ei. [< func╚Ťiona].
FUNC╚ÜION├ü vb. intr. a-╚Öi exercita func╚Ťia, rolul; a fi ├«n stare de activitate. (< fr. fonctionner)
FUNC╚ÜION├üR, -─é s. m. f. cel care de╚Ťine o func╚Ťie administrativ─â ├«ntr-o ├«ntreprindere sau institu╚Ťie. (< fr. fonctionnaire)
A FUNC╚ÜION├ü ~├ęz intranz. (despre ma╚Öini, aparate etc.) A-╚Öi ├«ndeplini func╚Ťia; a se afla ├«n ac╚Ťiune; a lucra; a merge. [Sil. -╚Ťi-o-] /<fr. fonctionner
FUNC╚ÜION├üR ~a, (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â angajat─â ├«ntr-o func╚Ťie administrativ─â. /<fr. fonctionnaire
func╚Ťion├á v. a-╚Öi ├«mplini func╚Ťiunea.
func╚Ťionar m. cel ce exercit─â o func╚Ťiune public─â.
func╚Ťionare f. ac╚Ťiunea unei ma╚Öini ├«n mi╚Öcare.
*func╚Ťion├ír, -─â s. (d. func╚Ťiune; fr. fonctionnaire). Care ├«mpline╚Öte o func╚Ťiune public─â sa┼ş privat─â: ministru e cel ├«nalt func╚Ťionar ├«n stat. V. cinovnic.
*func╚Ťion├ęz v. intr. (d. func╚Ťiune; fr. fonctionner). ├Ämplinesc o func╚Ťiune (ca om or─ş ca ma╚Öin─â): aceast─â ma╚Öin─â func╚Ťioneaz─â bine. ├Äs pus ├«n ac╚Ťiune: aceast─â fabric─â func╚Ťioneaz─â ma─ş mult ─şarna.
FUNC╚ÜIONA vb. 1. a lucra, a servi, a sluji, (├«nv.) a poslu╚Öi. (~ ca laborant─â de 10 ani.) 2. (rar) a fiin╚Ťa. (~ un birou special de informa╚Ťii.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu ├«ntreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
FUNCȚIONAR s. slujbaș, (ieșit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
FUNCȚIONARE s. mers. (~ unui ceasornic.)

Func╚Ťionare dex online | sinonim

Func╚Ťionare definitie

Intrare: func╚Ťiona
func╚Ťiona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -╚Ťi-o-
Intrare: func╚Ťionare
func╚Ťionare substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-o-
Intrare: func╚Ťionar─â
func╚Ťionar─â substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-o-