Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru funcționărime

FUNCȚIONĂRÍME s. f. Număr mare de funcționari; totalitatea funcționarilor. [Pr.: -ți-o-] – Funcționar + suf. -ime.
FUNCȚIONĂRÍME s. f. Număr mare de funcționari; totalitatea funcționarilor. [Pr.: -ți-o-] – Funcționar + suf. -ime.
FUNCȚIONĂRÍME s. f. (Adesea depreciativ) Totalitatea funcționarilor. Oamenii din popor sînt în ochii funcționărimii slugarnice a statului burghezo-moșieresc niște ființe inferioare, bune doar pentru muncă. V. ROM. noiembrie 1953, 285. – Pronunțat: -ți-o-.
funcționăríme (func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționărímii
funcționăríme s. f. (sil. -ți-o-)
FUNCȚIONĂRÍME f. 1) Totalitate a funcționarilor (dintr-o localitate, întreprindere etc.). 2) Mulțime de funcționari. [Sil. -ți-o-] /funcționar + suf. ~ime

Funcționărime dex online | sinonim

Funcționărime definitie

Intrare: funcționărime
funcționărime substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-