Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru fumat

FUM├ü, fumez, vb. I. Intranz. ╚Öi tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din ╚Ťigar─â sau din pip─â; a bea (tutun), a duh─âni. ÔÇô Lat. fumare (├«n╚Ťelesul dup─â fr. fumer).
FUM├üT1 s. n. Faptul de a fuma. ÔÖŽ Deprinderea, obiceiul de a fuma. ÔÇô V. fuma.
FUM├üT2, -─é, fuma╚Ťi, -te, adj. (Fam.; despre informa╚Ťii, ╚Ötiri) R─âsuflat, ╚Ötiut; perimat. ÔÇô V. fuma.
FUM├ü, fumez, vb. I. Intranz., Tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din ╚Ťigar─â sau din pip─â; a bea (tutun), a duh─âni. ÔÇô Din lat. fumare (├«n╚Ťelesul dup─â fr. fumer).
FUM├üT1 s. n. Faptul de a fuma. ÔÖŽ Deprinderea, obiceiul de a fuma. ÔÇô V. fuma.
FUM├üT2, -─é, fuma╚Ťi, -te, adj. (Fam.; despre informa╚Ťii, ╚Ötiri) R─âsuflat, ╚Ötiut; perimat. ÔÇô V. fuma.
FUM├ü, fumez, vb. I. Intranz. A aspira, a trage fumul de tutun din ╚Ťigar─â sau din pip─â. Doi oameni... stau rezema╚Ťi de ro╚Ťile tr─âsurii ╚Öi fumau. SAHIA, N. 58. Se deprinde a bea cafea turceasc─â ╚Öi a fuma dintr-un ciubuc lung. NEGRUZZI, S. I 69. ÔŚŐ Tranz. C├«t fum─â mo╚Öneagul o lulea de tutun, nourul de la Ceahl─âu crescu p├«n─â-n naltul cerului. SADOVEANU, O. VI 513. Nu poate vorbi, nici nu poate ├«nc─â fuma ╚Ťig─ârile pe care le-am adus. CAMIL PETRESCU, U. N. 424.
FUM├üT s. n. Ac╚Ťiunea de a fuma; deprinderea, obiceiul de a fuma. Fumatul oprit! Ôľş Seara, la ceas fix, ie╚Öea ╚Öi f─âcea o plimbare p├«n─â la cafenea ╚Öi se ├«ntorcea ├«ntr-un t├«rziu: ├«i r─âm─âsese obiceiul acesta ╚Öi fumatul tutunului, de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158.
fumá (a ~) vb., ind. prez. 3 fumeáză
fumát s. n.
fum├í vb., ind. prez. 1 sg. fum├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fume├íz─â
fumát s. n.
FUM├ü vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duh─âni, (fam.) a puf─âi, a pufni, a trage. (~ ╚Ťig─âri tari.)
FUMÁT adj. v. arhicunoscut, banal, demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, știut, vechi.
FUMÁ vb. intr. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun. (< fr. fumer)
A FUM├ü ~├ęz 1. intranz. 1) A inspira pe gur─â fum de tutun. 2) A practica fumatul; a fi fum─âtor. 2. tranz. (╚Ťig─âri, ╚Ťigarete etc.) A consuma tr─âg├ónd fumul ├«n pl─âm├óni. /<lat. fumare
FUM├üT n. 1) v. A FUMA. 2) rar Obi╚Önuin╚Ť─â de a fuma. /v. a fuma
fumà v. a trage, a bea tutun. [Lat. FUMARE].
fumat n. ac╚Ťiunea de a fuma tutun: fumatul nu-i s─ân─âtos.
2) fum, a -├í v. intr. (lat. fumare. V. afum, fumez). Vech─ş. Az─ş Trans. Fumeg: lampa fum─â. V. tr. Incendiez: T─âtari─ş fuma ╚Ťara Le╚Öeasc─â, Cazaci─ş fuma l─âca╚Öurile (M. Cost. 1, 280, ╚Öi 333).
*fum├ít n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a fuma: fumatu oprit!
*fum├ęz v. intr. ╚Öi tr. (d. fum 2 dup─â fr. fumer). ╚Üin ├«n gur─â o ╚Ťigar─â (o lulea, o narghilea) aprins─â ╚Öi-─ş aspir fumu: a fuma (a bea tutun, a trage tutun), a fuma o ╚Ťigar─â. V. duh─ânesc.
FUMA vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duh─âni, (fam.) a puf─âi, a pufni, a trage. (~ ╚Ťig─âri tari.)
fumat adj. v. ARHICUNOSCUT. BANAL. DEMODAT. DEP─é╚śIT. DESUET. ├ÄNVECHIT. PERIMAT. ╚śTIUT. VECHI.
FUMAT. Subst. Fumat, pipat (reg.); puf─âial─â, puf─âire, puf─âit, puf─âitur─â. Fum─âtor. Tutun, tutun turcesc, iaca (├«nv.), tabac (reg.), tabacioc (reg.), duhan (reg.), mahorc─â, pa╚Öc─â (reg.), iarba-dracului. ╚Üigar─â, ╚Ťigaret─â, ╚Ťigarc─â (rar), ╚Ťigar─â de foi, havan─â, trabuc. Muc de ╚Ťigar─â, chi╚Ötoc. ╚Üigaret, ╚Ťigaret─â, port╚Ťigaret, ╚Öpi╚Ť (reg.), mu╚Ötiuc. Lulea, lulelu╚Ö─â (dim., pop.), pip─â, ciubeic─â (reg.), narghilea, ciubuc. Tabacher─â, port╚Ťigaret. Scrumier─â, scrumelni╚Ť─â (rar). Fumoar. Debit (de) tutun, tutungerie, tutun─ârie (├«nv.). Tutungiu, debitant; tutungioaic─â, tutungereas─â (fam.). Vb. A fuma, a pipa (reg.), a duh─âni (reg.), a bea tutun, a bea o ╚Ťigar─â, a fuma ca un turc; a puf─âi, a p├«c├«i. A trage fumul ├«n piept, a da fumul pe nas. A face (a suci, a r─âsuci) o ╚Ťigar─â. A aprinde o ╚Ťigar─â. A stinge ╚Ťigara. V. foc.
A FUMA a aresta locotenen╚Ťi / sergen╚Ťi, a bate un cui, a b─âga rotocoale, a bea tutun, a c─âl─âri, a contopi, a creiona, (d. femei) a fuma ca o ╚Öerpoaic─â, (d. b─ârba╚Ťi) a fuma ca un turc, a trage un cui.
a fuma ca o șerpoaică expr. (d. femei) a fuma foarte mult / excesiv.
a fuma ca un turc expr. (d. b─ârba╚Ťi) a fuma foarte mult / excesiv.
fumat, -─â fuma╚Ťi, -ate adj. 1. (d. ╚Ötiri, informa╚Ťii) ╚Ötiut, perimat, ├«nvechit 2. (d. arti╚Öti, oameni politici etc.) aflat la sf├ór╚Öitul carierei

Fumat dex online | sinonim

Fumat definitie

Intrare: fuma
fuma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fumat (adj.)
fumat 1 adj. adjectiv
Intrare: fumat (s.n.)
fumat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular