Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru fum

FUM, fumuri, s. n. I. 1. Suspensie de particule solide ├«ntr-un mediu gazos, produs─â ├«n cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial ╚Öi inten╚Ťionat, cu ajutorul unor substan╚Ťe chimice). ÔÖŽ Fig. ├Änce╚Ťo╚Öare, tulbureal─â, ame╚Ťeal─â (provocat─â de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fum─âtorul o trage dintr-odat─â din ╚Ťigar─â sau din pip─â. 3. (├Änv.) Gospod─ârie, considerat─â ca o grupare ├«n jurul vetrei; familie, cas─â. 4. Fig. (La pl.) ├Äng├ómfare; preten╚Ťii nejustificate, g─ârg─âuni. II. Canal cotit, ├«n interiorul unei sobe, prin care circul─â gazele calde ├«nainte de a ie╚Öi pe co╚Ö. ÔÇô Lat. fumus.
FUM, fumuri, s. n. I. 1. Suspensie de particule solide ├«ntr-un mediu gazos, produs─â ├«n cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial ╚Öi inten╚Ťionat, cu ajutorul unor substan╚Ťe chimice). ÔÖŽ Fig. ├Änce╚Ťo╚Öare, tulbureal─â, ame╚Ťeal─â (provocat─â de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fum─âtorul o trage dintr-o dat─â din ╚Ťigar─â sau din pip─â. 3. (├Änv.) Gospod─ârie, considerat─â ca o grupare ├«n jurul vetrei; familie, cas─â. 4. Fig. (La pl.) ├Äng├ómfare; preten╚Ťii nejustificate, g─ârg─âuni. II. Canal cotit, ├«n interiorul unei sobe, prin care circul─â gazele calde ├«nainte de a ie╚Öi pe co╚Ö. ÔÇô Lat. fumus.
FUM, fumuri, s. n. I. 1. Suspensie de particule solide ├«ntr-un mediu gazos, produs ├«n cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial, cu ajutorul unor substan╚Ťe chimice). Cerul era limpede ╚Öi albastru ca sineala. Fumurile t├«rgu╚Öorului se ├«n─âl╚Ťau drept ├«n sus. SADOVEANU, O. IV. 18. Din frunzele uscate ╚Öi ├«ngr─âm─âdite peste iasca aprins─â, ├«ncepu s─â se ridice ├«n sus fumul negru ╚Öi ├«n─âdu╚Öit. HOGA╚ś, M. N. 115. Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din c─âmin. CO╚śBUC, P. I 47. Dihania de lup adulmec─â ╚Öi vine dup─â fum. CREANG─é, P. 131. ÔŚŐ Negru de fum v. negru. ÔŚŐ Fig. Cu florile gr─âmad─â ca un fum, Gr─âdina noastr─â. D. BOTEZ, P. O. 17. I s-au dus zilele ├«n fum. ALECSANDRI, T. I 382. ÔÖŽ Cas─â (socotit─â a reprezenta o familie). Era socotit sat mare, av├«nd ca la o sut─â dou─âzeci ÔÇô o sut─â cincizeci de fumuri. CAMIL PETRESCU, O. I 15. 2. Fig. Dung─â sub╚Ťire, d├«r─â. Mai ├«n fund, ├«n bordeiul de p─âm├«nt, o ferestruie c├«t pumnul, ├«nro╚Öit─â de focul r─âs─âritului, strecura un fum de lumin─â peste cuptorul mare de c─âr─âmid─â. SADOVEANU, O. V 254. ÔÖŽ Ame╚Ťeal─â. Dup─â ce trecu fumul petrecerilor ╚Öi al desf─ât─ârilor, Voinea ├«╚Öi aduse aminte c─â era ├«nsurat ╚Öi c─â nevasta lui ├«l a╚Ötepta ├«n ghearele vulturului. POPESCU, B. III 51. 3. Cantitate de fum (1) pe care fum─âtorul o trage dintr-o dat─â din ╚Ťigar─â sau din pip─â. Bine, bine, r─âspunse gospodarul, tr─âg├«nd fum dup─â fum din ╚Ťigara-i groas─â. SADOVEANU, B. 255. 4. Fig. (La pl.) ├Äng├«mfare, ├«nchipuire; preten╚Ťii, g─ârg─âuni. ╚śti╚Ťi ce fumuri avea fata atuncea. PREDA, ├Ä. 114. P├«c├«leala lui ╚śtefanache ├«mi cam sc─âzuse fumurile mele de mare v├«n─âtor. SADOVEANU, O. VII 340. ├Än ochii t├«n─ârului se vedea dorin╚Ťa sincer─â de a auzi... Nimic din fumurile ╚Öi str├«mb─âturile feciorilor de bani gata. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 38. ├Äi intrase fumurile in cap c─â ar fi ceva de d├«nsul. ISPIRESCU, U. 109. II. Canal cotit, amenajat ├«n interiorul unei sobe, prin care circul─â gazele calde ├«nainte de a ie╚Öi pe co╚Ö, pentru a transmite c├«t mai mult─â c─âldur─â materialului din care e f─âcut─â soba.
fum s. n., pl. f├║muri
f├║muri (atitudini) s. n. pl.
!n├ęgru-de-fum (ne-gru-) s. n.
fum s. n., pl. f├║muri
f├║muri (atitudini) s. n. pl.
n├ęgru de fum s. n. + prep. + s. n. (sil. -gru)
F├ÜMURI s. pl. v. ifose, pre╚Ťen╚Ťii.
fum (f├║muri), s. n. ÔÇô 1. Suspensie de particule solide ├«ntr-un mediu gazos. ÔÇô 2. Fumiga╚Ťie, dezinfectare. ÔÇô 3. (├Änv.) C─âmin, cas─â. ÔÇô 4. (Pl.) ├Äng├«mfare, trufie. ÔÇô Mr., megl. fum. Lat. f┼şmus (Pu╚Öcariu 668; Candrea-Dens., 674; REW 3572; DAR), cf. it., port. fumo, prov., cat. fum, fr. (fum├ęe), sp. humo. Sensul de ÔÇ×c─âmin, familieÔÇŁ, care se reg─âse╚Öte ╚Öi ├«n sp., apare ├«n lat. medieval─â (Niermeyer 457). Der. fuma, vb. (a scoate fum; ├«nv., a arde; a fuma), probabil din lat. *f┼şm─üre (Pu╚Öcariu 669; Candrea-Dens., 677; REW 3568; DAR), cf. mr. (a)fuma, megl. fum, istr. fumu; fumat, s. n. (obiceiul sau viciul de a fuma); fum─âtor, adj. (├«nv., care fumeg─â); fum─âtor, s. m. (persoan─â care fumeaz─â); nefum─âtor, s. m. (persoan─â care nu fumeaz─â); fumar, s. n. (Trans., horn; Trans., foc care scoate mult fum); fum─ârie (var. fum─âraie, fum─ârea╚Ť─â), s. f. (cantitate mare de fum); fum─âri╚Ť─â, s. f. (plant─â, Fumaria officinalis); fumedenie, s. f. (mul╚Ťime, gloat─â), prin ├«ncruci╚Öare cu sumedenie, cuv├«nt ├«nv.; fumos, adj. (plin de fum); fumuriu, adj. (de culoarea fumului, gri); fumur, adj., (Munt., gri), probabil var. a cuv├«ntului anterior (dup─â Pu╚Öcariu, Conv. lit., XXXIX, 303, ╚Öi DAR, de la un lat. *fumulus; cf. ├«mpotriv─â Graur, BL, V, 99); fumuros, adj. (├«nv., efemer, trec─âtor; vanitos, ├«ncrezut); fum─ârit, s. n. (dare perceput─â ├«n trecut pe fiecare co╚Ö de fum); fum─ârar, s. m. (persoan─â care ├«ncasa fum─âritul); ├«nfuma, vb. (rar, a afuma); ├«nfumura, vb. (a fi ├«ncrezut); ├«nfumurat, adj. (├«ncrezut). Cf. afuma, fumega.
FUM2 ~uri n. pop. Canal cu multe coturi în interiorul unei sobe, prin care trec gazele calde înainte de a ieși în hogeag. /<lat. fumus
FUM1 ~uri n. 1) Produs al arderii care se ridic─â ├«n atmosfer─â sub form─â de rotocoale. ÔŚŐ Perdea de ~ strat des de fum artificial, servind pentru a camufla un obiectiv militar. 2) Cantitate de asemenea produs, provenit din arderea tutunului, pe care o inspir─â dintr-o dat─â un fum─âtor. A trage un ~ de ╚Ťigar─â. 3) ist. Cas─â cu tot ce este pe lang─â ea, ├«mpreun─â cu persoanele ce locuiesc ├«ntr-├«nsa; gospod─ârie. 4) fig. Stare a omului buimac (de b─âutur─â). 5) la pl. Ambi╚Ťie de╚Öart─â. ÔŚŐ Cu ~uri (├«n cap) z─âp─âcit. A avea ~uri a fi ├«nfumurat ╚Öi cu preten╚Ťii nejustificate. /<lat. fumus
fum n. 1. abur ce se desvolt─â din corpurile ├«n combustiune: nu e fum f─âr─â foc; 2. fig. am─âgire, de╚Öert─âciune: gloria e fum; 3. pl. aburi din vin ce se urc─â ├«n cap; 4. fig. preten╚Ťiuni am─âgitoare: fumurile de╚Öerte ale lumii AL. [Lat. FUMUS].
1) fum n., pl. ur─ş (lat. f├╗mus, fum; vgr. thym├│s, suflet, curaj; it. pg. fumo, pv. vfr. fum, cat. fum, sp. humo. V. af├║m, parfum). Amestec─âtur─â de gaz, abur de ap─â ╚Öi buc─â╚Ťele ma─ş mult or─ş ma─ş pu╚Ťin mic─ş de c─ârbune care se ridic─â din foc. Pl. Fig. Trufie, fudulie: acest t├«n─âr are fumur─ş mar─ş. Mar─ş preten╚Ťiun─ş, mar─ş veleit─â╚Ť─ş: a avea fumur─ş de deputat.
fumuri s. pl. v. IFOSE. PRETENȚII.
FUM panglică textilă care indică cea mai mică adiere a vântului, utilă deltaplaniștilor la decolare și parașutiștilor în aterizarea de precizie.
fum, fumuri, s.n. ÔÇô (├«nv.) Gospod─ârie ├«ntr-o localitate rural─â; cas─â: ÔÇ×Satul era mic, cu pu╚Ťine fumuriÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 1999: 359). ÔÇô Lat. fumus ÔÇ×fumÔÇŁ (Pu╚Öcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).
FUM subst. 1. Fumu (Dm); ÔÇô ╚śt., mold. (Sd XI 73). 2. Fum─ârel, C., act. 3. *Fumot─â: Fumote╚Öti s. (17 B IV 294).

Fum dex online | sinonim

Fum definitie

Intrare: fum
fum substantiv neutru substantiv neutru plural
Intrare: Fum
Fum
Intrare: negru-de-fum
negru-de-fum substantiv neutru (numai) singular